Procedura simbolică de destituire a lui Badea

Nu cred că există o definiţie pură a democraţiei, un tipar care să poată cuprinde absolut toate aspectele caracteristice ei. Democraţia este o stare de fapt, condiţionată de momentul istoric şi de gradul de dezvoltare socială, concretizată, între altele, prin garanţia oferită cetăţeanului în raporturile sale cu statul. Eu aş compara-o cu timpul: amîndouă sunt abstracţii relative care ne influenţează absolut toate coordonatele vieţii, absenţa lor sau neimplicarea noastră în circuit echivalând, metaforic vorbind, cu o moarte.

În România, ca de altfel în majoritatea democraţiilor occidentale, procedura de destituire a unui parlamentar ales (recall) nu este posibilă. În anumite ţări, chestiunea parlamentarilor contestaţi se rezolvă prin autodemitere, respectivul politician dând astfel dovadă de responsabilitate şi simţ civic. Cum nu este şi cazul nostru, m-am gândit la un mic exerciţiu democratic prin avansarea unei petiţii în care se cere iniţierea procedurii de destituire simbolică a senatorului diasporei, Viorel Riceard Badea.
Iată textul:
Domnului Preşedinte al Senatului României, Mircea Geoană

Domnule Preşedinte,

Conştienţi de faptul că legislaţia în vigoare nu permite iniţierea procedurii de demitere a unui parlamentar ales, dorim să vă supunem atenţiei iniţiativa unui grup de români din diaspora de a declanţa acest demers în mod simbolic în cazul domnului senator Viorel Riceard Badea, ales în Colegiul 1 Europa Asia pe listele PDL.
Motivaţiile gestului nostru sunt următoarele:
1.Pe parcursul actualei legislaturi, domnul senator Badea nu a propus şi promovat absolut nici o iniţiativă legislativă în sprijinul comunităţilor de români din afara hotarelor, în ciuda numeroaselor vizite şi întâlniri efectuate şi prin intermediul cărora a fost pus la curent cu doleanţele, nevoile şi aspiraţiile noastre, cheltuielile pentru majoritatea acestor deplasări fiind suportate de la bugetul public.
2.Actualele declaraţii făcute de către senatorul Badea cu ocazia şedinţei Senatului României din 16 februarie 2010, din care cităm:
“De asemenea, vreau să vă spun că este foarte important pentru
comunităţile române din afară ca aceste taxe consulare să se poată
structura cât mai bine. De multe ori, chiar vreau să vă spun că mi se
reproşează de mulţi dintre concetăţenii noştri care trăiesc în afara
României, că ar fi chiar oportună creşterea unor taxe, în condiţiile în
care serviciile consulare sunt de calitate.”

În urma acestor declaraţii şi, inclusiv, al votului favorabil al domniei sale, Senatul a adoptat
Legea 78/2010 pentru modificarea şi completarea Legii 198/2008, intrată în vigoare începând cu 25 mai 2010 şi care are ca efect creşterea cu până la 200% a taxelor pentru servicii consulare.

Considerăm că atitudinea senatorului Viorel Riceard Badea este în flagrantă opoziţie cu interesele celor pe care ar trebui să-i reprezinte, drept care vă solicităm sprijinul pentru ca, într-o viitoare şedinţă a Senatului, să fie inclusă pe ordinea de zi cererea noastră de iniţiere simbolică a procedurii de demitere a sa, acest demers fiind, în opinia noastră, un important exerciţiu de democraţie.
Vă mulţumim,

Consider că demersul meu este perfect îndreptăţit şi în concordanţă cu opinia majorităţii electorilor Colegiului 1 Europa Asia şi, în acelaşi timp, găsesc oportună chiar legiferarea pe viitor a posibilităţii unor astfel de iniţiative care să constituie un “vot de blam” al electoratului vis-a-vis de politician, chiar dacă nu conduc la demitere ad literam.

Petiţia poate fi accesată şi semnată aici

Gradina zoologica

In anul de gratie 2009, la doua decenii dupa Revolutia din Decembrie (da, eu o scriu cu majuscule fiindca sunt unul care a trait-o si care a crezut in ea!), ne gasim intr-o Romanie plina de vorbe, de foame si de datorii. Si, mai ales, goala de perspective.
Am platit greu privilegiul de a vorbi liber, unii cu pretul vietii, majoritatea cu umilinta traiului de zi cu zi in speranta iluzoriului “mai bine” care va sa vie. In incapatanarea noastra de a ne minti ca ieri a fost mai rau, n-am observat ca, usor, usor, hidra careia pretindeam a-i fi taiat capul a renascut si ne-a covarsit.
In fata tavalugului dezlantuit s-au prefacut a ceda, insa nu era decat o miscare strategica dintr-un joc ale carui reguli noi nu le cunosteam. Ne-au dat dreptul de a striga dar in subsolul contractului, cu litere minuscule, scria ca nimeni nu ne va da atentie…

Ne regasim urland azi, in anul de gratie 2009, inconjurati de un inexpugnabil zid de nesimtire.In afara sa, oameni normali se opresc o clipa a se amuza de vaicarelile noastre, apoi isi vad de viata de zi cu zi: Iliescu isi publica articolul “Douazeci de ani de postcomunism”, Geoana, principal artizan al mai-mult-ca-pagubosului contract Bechtel, candideaza la presedentie, Nastase, in linistea mostenirii de la matusa’ si a vilei de la Cornu, lanseaza pe net actiunea “Sa inventariem minciunile lui Basescu”…
Presedintele ales se opreste mai mult, cateva minute-n sir, ne priveste si rade. Cu gura pana la urechi.

Prostitutia si logica

Daca cineva ar avea curiozitatea de a face un sondaj in randul tinerilor romani avand ca tema “reusita in viata”, pun pariu ca majoritatea zdrobitoare ar fi tentata ca, pentru Sexi braileanca sau Alina Plugariu, sa adauge ca atribut “star” sau “vedeta”, fiind prea putini cei care ar opta pentru “atat o duce capul”.Evident, in numele ratingului, mai toate televiziunile se-nghesuie sa le aiba ca invitate, ploua cu interviuri si detalii picante in ziare, fetele sunt mai tot timpul in prim plan si in jurul lor se creaza o aura de “castigator” devenind nu rareori “modele” in imaginatia cruda a adolescentilor.In aceste conditii nu am fost deloc mirat ca sambata, la Roma, in urma unei razii a politiei, au fost arestate 51 de prostituate, toate romance!

Intr-o Romanie in care insusi termenul “valoare” are conotatie manelista, unde ghiulul, teancul de bani si BMW-ul (cu “coada de rechin” pe capota!) au devenit subiecte mondene dezbatute precum operele de arta, unde verbul “a fraieri” este mai frecvent decat “a munci”, faptul de a-ti vinde trupul apare comun, dezarmant de comun…Aici, in aceasta Romanie, cativa jurnalisti si oameni de cultura plus o mana de bloggeri, etalam pretentia de a avea politicieni onesti.
Imi pare rau ca trebuie s-o admit, dar logica imi spune ca “SUNTEM PE INVERS”

Vechile metehne

Se bate moneda, in ultimul timp, pe succesele diversilor conationali implicati in recentele alegeri din peninsula.Scandalizeaza insuccesele, prilej de palavrageala si consultatii gratuite oferite cu ascunsa satisfactie si generozitate de catre opinionisti constipati care ar fi vrut si ei dar pe care nu i-a vrut nimeni (varianta oficiala este ca nu au dorit sa se bage, au ei cheia miraculoasa prin care vor crea o diaspora unita dar inca nu e timpul…).Se creaza in timp ce se desfac, ligi, federatii, asociatii apolitice cu unic scop politic.Preotesele (de cel putin una stiu eu!) vand locuri de munca si popi imbarligatori imping candidati pe liste contrapuse pentru a-si asigura “om” la primarie.Daca cineva isi permite sa iasa din rand, in functie de interese sau directia vantului, este felicitat sau catalogat drept poponar.Presedinti autopropusi si alesi merg duminicile sa se-nchine cu piosenie fiindca da bine si pune botu’ prostimea.Doamne fereste sa lipseasca din titulatura atributul “crestin”!Spre a ne face cunoscute calitatile ii defaimam pe ceilalti.Iarba vecinului este mai verde si criza comunitatii este indiscutabil legata de capra.Tot ceea ce au facut altii am fi facut si noi, dar mult mai bine si excluzand orice avantaj personal.Emigram de la o ideologie la alta, proslavind-o pe urmatoarea si renegand-o pe ultima…

Intr-un cuvant, nu ne-am regasit inca si pentru asta suntem gata sa juram ca vinovatii sunt altii…

“Iubeste-ti aproapele…”

Duminica, la initiativa Asociatiei FRATIA si a AVIS, a fost organizata o “giornata” pentru donarea de sange avand ca tinta comunitatea romana de la Torino.A fost ales ca locatie un parculet in imediata vecinatate a bisericii “Sfanta Paraschiva” unde caravana AVIS, cu personal cu tot, s-a instalat inca de la 7 de dimineata.

Primii donatori au fost, evident, cei din stafful Fratia…Cum,in ciuda celor 1,89, toate tentativele mele precedente de a dona sange s-au soldat cu lesin, am fost singurul care nu a facut-o.M-am gandit totusi sa ma fac util cumva asa ca am luat un teanc de fluturasi si m-am dus pe straduta din fata bisericii sa-i “imprastii”.Aici, atmosfera de targ, lume imbracata in “hainele de duminica” trecea la slujba, ziare romanesti, o taraba ad hoc cu ultimele manele…”Malboro,lemeu si kent baietii!” Cineva lipeste pe un stalp un biletel:”Ofer gazda la o familie sau doua fete cu servici”…este scris pe hartie verzuie,contrastand cu celelalte anunturi invariabil galbene lipite pe stalpii din jur.Seminte romanesti si coji aruncate pe jos.
Ma apuc si eu de treaba.Trece un tip tanar cu sotia care “lucreaza la scari”.Ii spun despre ce este vorba si se arata imediat dispus sa doneze.Nu il incanta faptul ca i se vor face analizele sangelui gratuit…imi promite ca vine imediat ce iese de la biserica.
“Catavencu nu mai aduc ca nu se da”
Vin doua familii numeroase…”Cat platesc?”"Nu dau bani,va ofera o cafea si o briosa si pe deasupra….”"Moca nu dau!”
Altul:”Se da bani?”"Nu” Pleaca cu aerul unuia foarte ocupat, se opreste la vreo douazeci de metri,se rezeama de stalpul cu biletelul verzui si suipa cojile de seminte.Dupa vreo cinci minute revine nedumerit si ma intreaba “Da’ lucrezi la ei?” “Nu,sunt voluntar” “Cat iti dau?” “Sunt voluntar…fara bani” Mai scuipa niste coji si isi face semnul crucii.Pleaca.
Doua doamne pe la vreo cincizeci de ani ma privesc cirumspecte in timp ce imi termin poezia.”E pentru romani?” “Doamna,este Assoiazione Italiana Volontari del Sangue dar sangele este dat celor care….” Nu ma lasa sa termin de data asta:”Io pentru italieni nu dau!”
Mai fac o tura…Ala care scuipa coji e adancit intr-o disutie cu privire la data exacta cand a “scos Guta” o anumita manea.Cred ca a terminat pachetul de seminte.

Ma hotarasc sa inchei,imi aprind o tigara si ma rusinez un pic…