Industria cancerigenă

Coabităm, de mai bine de douăzeci de ani, cu economia de piaţa bazată pe sistemul concurenţial şi acest lucru se reflectă în absolut toate aspectele vieţii cotidiene. Cererea generează implicit oferta şi diversificarea ulterioară a acesteia.
În acelaşi timp, trăim într-o ţara cu un procent ridicat al corupţiei, în care, paradoxal, dacă ar exista o puşcarie dedicată, singura treabă a unicului gardian de serviciu ar fi să aibă grijă să nu cumva să fie furate zăbrelele spre a fi vândute la fier vechi.

Schematic, dacă senatorul Catălin Voicu ar fi un „agent comercial” cu activitate dedicata intermedierii relaţiilor cu justiţia în scopul muşamalizării unor fapte sau al alterării în favoarea inculpatului a rezultatului final, acesta ar fi un om de afaceri bazat, beneficiind de un segment larg de cumpărători şi de o incredibilă rată a succesului. În cadrul aceleiaşi analize, cum fenomenul corupţiei nu este nou, este de presupus că Voicu nu ar fi unicul operator pe piaţă, serviciile sale fiind rezervate aproape exclusiv segmentului oamenilor politici sau de afaceri din zona PSD şi activitatea sa desfaşurându-se doar pe perioada ultimilor câţiva ani, lucru care mă duce cu gândul la posibilitatea existenţei unui soi de „industrie” în domeniu, fiind puţin probabil ca toţi micii şi marii corupţi ai României să fi beneficiat doar de „sereleul” senatorului. Cum regulile economiei de piaţa guvernează, inevitabil, chiar şi afacerile „la negru”, e de presupus că şi în acest domeniu întreprinzătorul va fi confruntat cu concurenţa, fiind silit să se orienteze şi spre alte categorii de clientelă (Orban – PNL) sau să-şi diversifice serviciile.
Trecând de la analiza economică la o analiză clinică a cazului şi aplicând metoda reducerii la absurd, s-ar putea spune că vechimea în muncă a unicului gardian al puşcăriei goale de corupţi este direct proportionala cu gradul de metastază al sistemului politic românesc.
Am vorbit să inţelegeţi dumneavoastră!

Spoiala de democratie

Peste mai putin de o jumatate de ora va incepe, pe TVR1, confruntarea dintre cei cinci cei mai bine cotati candidati la presedentia Romaniei. Eu sunt unul dintre cei care au ales sa nu priveasca circul (daca nu va fi un bluff, unul sau mai multi „catindati” razgandindu-se in ultima clipa asa cum a facut-o acum cateva zile Geoana) – nu pentru ca nu m-ar distra, ci fiindca, facand o analiza a zilei de azi, am ajuns la urmatoarele concluzii privind viata democratica din tara:
1.Postul national de televiziune nu este organizatorul acestei confruntari, adevaratii artizani fiind staff-urile electorale ale celor cinci care au gasit de cuviinta sa arunce un os de ros televiziunii publice. Bineinteles ca s-a pus si conditia colaborarii cu doua televiziuni comerciale, apropiate anumitor candidati.

2.”Finala” a fost adjudecata pe baza sondajelor de opinie comandate (si platite, evident!) de catre aceiasi candidati, ceilalti sapte „concurenti” fiind considerati de la bun inceput looseri…asta in conditiile in care Constitutia tarii consfinteste sanse egale pentru toti.

3.Pentru ca lipsea cireasa de pe coliva, s-a organizat o intalnire si pentru outsideri in care acestia, in afara prime time-ului, isi vor putea da cu parerea. Care, oricum, nu va beneficia de audienta marilor finalisti.

In plus, se pare ca fiecare va veni cu moderatorul sau de acasa….uite ca s-a scurs timpul si am avut din nou dreptate: s-a anulat!!!

Prieteni, pentru linistea voastra sufleteasca, mergeti la vot: oricum starea de fapt nu se va schimba!

Posibila cadere a guvernului si evntualele „scenarii”

E deja clar: fatidica zi de marti, 13, va aduce cu sine caderea miniguvernului Boc sau reconfirmarea sa. Politicieni, analisti politici si trusturi de presa, aflati de o parte sau alta, au luat deja startul in cursa pentru „ghicirea” miscarilor adversarului si stabilirea posibilului scenariu post Boc.Parerile pleaca de la „tradarea” unor actuali parlamentari ai opozitiei si, deci, „trecerea” guvernului, pana la alegeri anticipate la inceputul viitorului an…nelipsind nici alternativa unei intelegeri secrete a PDL ului cu UDMR ul in vederea formarii unei coalitii cu sprijinul reprezentantilor minoritatilor.

Ceea ce mi-a sarit in ochi este faptul ca ABSOLUT TOATA LUMEA este fericita si increzatoare!”De ce?” m-am intrebat si raspunsul a venit dezarmant de simplu: fiindca EI sunt siguri, si-ntr-o forma si in alta, ca vor fi realesi, ca Sistemul va ramane acelasi si afacerile vor merge inainte, ca nimeni nu va fi tras la raspundere si vor putea continua nestingheriti jaful, viata opulenta, dispretul fata de romanul de rand si fata de lege.

Lipsa unei alternative politice puternice si necompromise ne va costa, probabil, inca un „cincinal” de umilinta si minciuna…de aceea zic, FATIDIC ACEST MARTI, 13.

N.A. Iata si o confirmare a „teoriei” mele, facuta de proaspata castigatoare a Nobel ului pentru literatura, Herta Muller:
„Corupţia e peste tot, iar asta se întâmplă pentru că fosta nomenclatură, precum şi celelalte părţi ale aparatului de stat de atunci, şi-au împărţit ţara. Acum totul este privat, dar exact în acest fel. Ei se cunosc între ei şi se deservesc reciproc. Funcţionează atât de bine acest sistem, încât nici nu-mi pot imagina cum şi prin ce s-ar putea schimba această stare de fapt. Iar situaţia este atât de stabilă, încât pare una firească. Românii nu vor să audă asta. De altfel, românii nu vor să audă nici că nu a existat nicio revoluţie”, a spus noua laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, citată de „Sueddeutsche Zeitung” .
(intregul articol la http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/871086/Herta-Mller-In-Romania-lumea-nu-prea-ma-place/ )

Justitie exemplara pe pielea altuia…

Curtea de Apel din Roma l-a condamnat astazi pe Romulus Nicolae Mailat, monstrul care a ucis-o pe Giovanna Reggiani, la inchisoare pe viata,fiindu-i revocate circumstantele atenuante generice recunoscute in primul grad.Impotriva sentintei, justa din punctul meu de vedere, aparatorul Piero Piccinini a anuntat ca va face recurs.

Mai presus de gravitatea oribilei fapte si de consecintele ei asupra intregii comunitati romane din Italia, trebuie remarcat faptul ca justitia incearca, prin severitatea pedepsei, sa dea un exemplu.Acest lucru poate ca nu este tocmai rau, problema este ca totul se face pe spinarea unui stranier in timp ce alte delicte de acelasi gen savarsite in peninsula nu beneficiaza de acelasi tratament, pedepsele fiind de regula mult mai blande si fiind acceptate atenuante adesea hilare.

Nu stiu cum decurge procesul in cazul indianului luat la bataie in timp ce dormea si apoi ars de viu, in gara Nettuno de langa Roma, de catre trei tineri alcoolizati si sub efectul drogurilor, insa un lucru pot sa vi-l spun cu certitudine: toata viata in puscarie nu si-o vor petrece!