Epidemie la nivel national: A/H1N1 – radacina Dambovita

27 01 2010

La rusi e mai simplu: Putin da un ordin (sau…in fine…Medvedev!) si cantaretul sau favorit devine deputat al Dumei de Stat.
La noi, e un pic mai complicat (mama ma-sii de democratie!!!): nu-l poti pune pe Prigoana Jr. din prima-n Parlament ca tre’ sa se si aleaga, si, cum nu au pus botu’ nici o treime dintre alegatori, faci un artificiu de calcul. Ca sa recompensezi intr-un fel votu’ diasporei, ii dai lu’ Branza un contract de 3 milioane de euroi, sa scape el Metrorex-ul de sobolani ca-i cunoaste mai bine!

Pai, dom’ Presedinte ales (de noi), pe juma’ din banu’ asta va aduceam o armata-ntreaga de matze sterilizate, „made in Italy”, si rezolvam un pic si criza economica: bietele animale aveau casa si masa asigurate iar „conationalii” se lasau de ciordit portofele si-si deschideau firma in regula, pe baza de motive de ecologie…sa moara mama!

Anunțuri




Cand pierzi trei puncte la scorul de 0 – 0

23 01 2010

Anul trecut a fost cel mai slab, din punct de vedere electoral, dintre cei 20 de dupa Revolutie.Un fel de meci la sfarsitul caruia regreti ca ai dat banu’ pe biletul de intrare, singurele faze notabile fiind datu’ la gioale si neputinta arbitrului…Fotbalul este, insa, o indeletnicire mult mai democratica: la sfarsitul partidei fanii pot contesta antrenorul, alegerile sale tactice, lipsa de randament a jucatorilor sau chiar conducerea clubului iar in urma acestor contestatii, tinand cont de faptul ca fluxul de lichiditati, in mare masura, provine de la suporteri, intervin adeseori schimbari.

In politica nu a fost asa. Noi insine, fani devotati, chibiti sau simpli spectatori ne-am amagit cu iluzoria implicare in joc determinand jalnica finala in care doi tipi s-au cotonogit pe rupte si atat. Niciunul dintre ei nu a venit cu solutii, alternative sau perspective, nici macar cu de acum obisnuitele promisiuni care sunt date uitarii imediat dupa…nimic! Totul s-a bazat pe demonizarea adversarului, sfarsind ca in final voturile sa fie acordate conform unei scale de valori strambe: s-a ales Geoana pentru a fi impotriva lui Basescu si viceversa, niciunul dintre cei doi neintrunind conditia minima pentru a fi votat el insusi si programul sau.
La sfarsitul partidei, cu toate biletele vandute, cu invingatori si invinsi binemersi – caci pentru ei criza economica nu a venit inca! – nu ne mai ramane decat a ne duce dezamagiti la casele noastre, fara promisiuni si fara posibilitatea de a contesta ceva: cum am putea cere sa fim inlocuiti noi insine?!





S-a facut dreptate!

17 01 2010

In sfarsit, dupa nenumarate dispute, dupa ce o intreaga haita de Ciutaci au blestemat-o si au facut-o cu ou si cu otet, diaspora romaneasca are parte de o binemeritata clarificare, toate zvonurile ce o dadeau partasa la realegerea Marinarului in fruntea tarii dovedindu-se rauvoitoare si nefondate.

Nesperatul ajutor vine, in mod ciudat, de la insasi sotia perdantului in cursa prezidentiala, care declara la Antena 3 ca adevarata cauza a esecului lui Mircea Geoana este un misterios „atac energetic” desfasurat in timpul confruntarii live de la Timisoara, fapt prezentat, de altfel, si de catre seful de campanie Hrebenciuc, ba chiar de catre exviitorul presedinte in persoana!
Dupa ce imaginea in strainatate ne-a fost in mod iremediabil terfelita de tigani, ciorditori si fetele de la strada, iata ca macar acasa lucrurile s-au limpezit….inca ma trec sudorile gandindu-ma, in lumina acestor declaratii, cate oale s-ar fi spart in capu’ nostru acum daca am fi avut proasta inspiratie ca pe 13 decembrie sa fi votat invers!





Punct. Si de la capat.

16 01 2010

2009 a fost un an stramb, pipernicit si bolnavicios. Am avut criza economica din belsug, europarlamentare, gripa porcina, alegeri prezidentiale, promisiuni, guvern cazut, lipsa de bani, concedieri si, parca, sarbatori mai triste si colinde mai putine. Moguli, afise, scumpiri, EBA si Becali la Bruxelles, coalitii, referendum, sperante si griji. Mai ales griji si nevoi.
Numai alesii nostri s-au mai ingrasat putin dar nici lor nu le-a mers totul ca pe roate: cu economia in recesiune a scazut spaga si comisionul iar restul de agoniseala s-a dus in campania electorala si in shoppingul de sfarsit de an la Paris. Da’ macar ei trag speranta sa recupereze!
Nici americanii n-au dus-o mai bine. E drept, si-au ales un presedinte de culoare, insa in esenta culoarea rahatului in care sunt nu s-a schimbat. Nu stiu gustul!
Au mai disparut cateva mii de specii, ghetarii de la Pol s-au subtiat inca un pic si cosurile fabricilor chinezesti au poluat mai mult.
Eu mi-am facut blog si m-am apucat sa scriu.

Da’ noi sa fim sanatosi! Si sa avem puterea de a pune punct si de a lua-o de la capat!