Întâlnirea de la Torino

28 06 2010

Astăzi, la sediul Consulatului României la Torino a avut loc o întâlnire a senatorului Viorel Riceard Badea şi a staff-ului PDL Italia cu asociaţiile şi românii din teritoriu. Au participat Frăţia, Diaspora Aliat Creştină şi jurnalisti, pe parcursul a două ore fiind dezbătute probleme de interes pentru comunitate şi făcându-se clarificări în ceea ce priveşte intens mediatizata Lege 78/2010 dar şi situaţia filialelor PDL Italia. Fisierul audio integral aici
Toate celelalte imagini pe FB. Enjoy





Scuipatul interzis!

27 06 2010

Am fost să vizitez Basilica Superga, impunător monument construit la începutul secolului 18, ce veghează asupra oraşului Torino de pe înălţimea colinei pe care se află aşezat. Şoselei destul de înguste şi foarte sinuoase i-am preferat, de data asta, tramvaiul „a dentiera” cu vagoanele sale de epocă, minunat restaurate şi întreţinute – una dintre atracţiile turistice locale.
La intrarea în vagon, alături de clasicul avertisment „Nu vă aplecaţi în afară”, pe o plăcuţă de metal de-o vârstă cu tramvaiul, am citit cu stupoare „Scuipatul interzis!”

Nu era la îndemâna oricui, în acele vremuri (vagonul a fost construit în 1888), să călătorească cu tramvaiul, acesta fiind de regulă folosit de catre negustorii, proprietarii şi meseriaşii mai înstăriţi şi, bineînţeles, de protipendada timpului. Şi era mare tentaţia, probabil, de a-şi etala superioritatea şi poziţia socială trântind câte-o flegmă în capul amărâţilor nevoiţi a merge pe jos.(Să fi trăit oare, într-o altă viaţă, Ciutacu la Torino???)
Cu timpul, cei ce se aflau în vagoane s-au schimbat: au învăţat că respectul se câştigă doar arătând respect şi că diferenţele dintre oameni nu stau doar în averi şi arginţi. Şi-au dat seama că sunt mâinile bătătorite ale celor dispreţuiţi a trudi la bunăstarea lor şi că, întotdeauna, cei buni şi cei răi se află şi de o parte şi de cealaltă a ferestruicii vagonului, mai apoi începând ei înşişi a-i încuraja pe cei de jos să urce, înţelegând că doar astfel societatea poate creşte şi se poate întări în comun beneficiu.

„Românii sunt prost educaţi. Fură şi comit fărădelegi, ascultă la maxim muzica lor – pe care o numesc manele şi care, câteodată, seamănă cu anumite canzonette napoletane – şi duhnesc a usturoi” Aceasta este o afirmaţie pe care, din păcate, o anumită parte a gazdelor noastre italiene încă o mai face. Pentru mine însă, aceştia nu sunt decât cei ce se află sus, în vagonul de tramvai frumos colorat, şi nu au reuşit încă să desluşească ce scrie pe vechea tăbliţă…





Vorbe goale

23 06 2010

În prezenţa a trei gură-cască şi a patru membri, PIR (Partito Identita Romena – pentru majoritatea care nu au auzit de el!) şi-a desfăşurat azi, în faţa consulatului de la Torino, mult anunţatul protest cu strângere de semnături.

Dacă pot fi de acord cu protestul şi-l găsesc într-o oarecare măsură legitim, campaniei de strângere a semnăturilor chiar că nu-i înţeleg rostul: legea nu vor reuşi să o schimbe fiindcă, la câte semnături au strâns, le-ar mai trebui încă vreo câţiva ani buni…ca să nu mai punem la socoteală faptul că PIR este un partid italian, deci nu poate iniţia procedura de anulare/modificare a unei legi româneşti. Asta, bineînţeles, dacă nu a hotărât cumva să joace după reguli pe care până mai ieri le-au criticat.
Pe de altă parte, strângerea de semnături pentru a cere demisia parlamentarilor diasporeni Badea şi Brânză pare mai mult o încercare de capitalizare de imagine decât o treabă serioasă, atât Germani cât şi Muntean ( lideri „istorici” ai partiduleţului) ştiind foarte bine că, din punct de vedere legal, nu este nimic de făcut. Şi nu-i cred atât de naivi încât să spere ca cei doi parlamentari să-şi prezinte demisiile de bună voie!

În concluzie, acţiunea PIR a fost un real succes, reuşindu-se a fi făcut cunoscut numele partidului numerosului public prezent, format mai ales din angajaţii DIGOS şi ai Poliţiei Locale, veniţi degeaba pentru păstrarea ordinii pe care nu avea cine s-o tulbure. Încă o dată, dacă mai era nevoie, a fost demonstrat interesul nemărginit al liderilor Partriduleţului faţă de nevoile, dar mai ales, faţă de votul românului.
Cam atât…
Aaaa, să nu uit: la protest a participat şi tipu’ ăla simpatic de la care cumpăr ziare româneşti, da’ era în interes de serviciu…





Oare vanitatea?

16 06 2010

La Torino se „coace” ceva în sprijinul comunităţii româneşti sau, cel puţin, aşa spun aparenţele. Cum totul s-ar putea releva a fi doar o bulă de săpun – că n-ar fi nici prima, nici ultima! – îmi voi rezerva dreptul de a scrie despre asta intr-un material ulterior. Oricum, întrucât este vorba despre o cooperare pe două componente, una socio-culturală şi cealaltă politică, mi-am luat dreptul de a-i contacta pe toţi politicienii care nu erau la curent cu această iniţiativă pentru a-i invita, considerând că doar prin prezenţa tuturor partidelor, ce au ca ţintă comunitatea românească, active în teritoriu s-ar putea agrega o colaborare transparentă şi, în acelaşi timp, benefică românilor.(A nu se înţelege greşit: nu sunt nici iniţiator, nici organizator!)

Sigur că nu am trecut cu vederea nici proaspăt înfiinţata asociaţie politică „Europeni pentru Italia” a domnului Mocanu Marian, pe care l-am contactat prin intermediul FB, explicând pe scurt motivul şi propunându-i participarea, dumnealui sau unui reprezentant. Toată corespondenţa aici
Principalul impediment, în viziunea domnului Mocanu, ar fi reprezentat de postarea mea, calificată de dânsul drept „mizerii”.
După cum se vede, vanitatea joacă un rol destul de important printre metodele de acţiune ale nou înfiinţatului partid. Dacă aceasta este o soluţie pentru şi în sprijinul comunităţii sau dimpotrivă, nu pot să spun eu: probabil răspunsul se va regăsi în rezultatele obţinute.





Procedura simbolică de destituire a lui Badea

9 06 2010

Nu cred că există o definiţie pură a democraţiei, un tipar care să poată cuprinde absolut toate aspectele caracteristice ei. Democraţia este o stare de fapt, condiţionată de momentul istoric şi de gradul de dezvoltare socială, concretizată, între altele, prin garanţia oferită cetăţeanului în raporturile sale cu statul. Eu aş compara-o cu timpul: amîndouă sunt abstracţii relative care ne influenţează absolut toate coordonatele vieţii, absenţa lor sau neimplicarea noastră în circuit echivalând, metaforic vorbind, cu o moarte.

imagine: www.ziarul21.ro

În România, ca de altfel în majoritatea democraţiilor occidentale, procedura de destituire a unui parlamentar ales (recall) nu este posibilă. În anumite ţări, chestiunea parlamentarilor contestaţi se rezolvă prin autodemitere, respectivul politician dând astfel dovadă de responsabilitate şi simţ civic. Cum nu este şi cazul nostru, m-am gândit la un mic exerciţiu democratic prin avansarea unei petiţii în care se cere iniţierea procedurii de destituire simbolică a senatorului diasporei, Viorel Riceard Badea.
Iată textul:
Domnului Preşedinte al Senatului României, Mircea Geoană

Domnule Preşedinte,

Conştienţi de faptul că legislaţia în vigoare nu permite iniţierea procedurii de demitere a unui parlamentar ales, dorim să vă supunem atenţiei iniţiativa unui grup de români din diaspora de a declanţa acest demers în mod simbolic în cazul domnului senator Viorel Riceard Badea, ales în Colegiul 1 Europa Asia pe listele PDL.
Motivaţiile gestului nostru sunt următoarele:
1.Pe parcursul actualei legislaturi, domnul senator Badea nu a propus şi promovat absolut nici o iniţiativă legislativă în sprijinul comunităţilor de români din afara hotarelor, în ciuda numeroaselor vizite şi întâlniri efectuate şi prin intermediul cărora a fost pus la curent cu doleanţele, nevoile şi aspiraţiile noastre, cheltuielile pentru majoritatea acestor deplasări fiind suportate de la bugetul public.
2.Actualele declaraţii făcute de către senatorul Badea cu ocazia şedinţei Senatului României din 16 februarie 2010, din care cităm:
„De asemenea, vreau să vă spun că este foarte important pentru
comunităţile române din afară ca aceste taxe consulare să se poată
structura cât mai bine. De multe ori, chiar vreau să vă spun că mi se
reproşează de mulţi dintre concetăţenii noştri care trăiesc în afara
României, că ar fi chiar oportună creşterea unor taxe, în condiţiile în
care serviciile consulare sunt de calitate.”

În urma acestor declaraţii şi, inclusiv, al votului favorabil al domniei sale, Senatul a adoptat
Legea 78/2010 pentru modificarea şi completarea Legii 198/2008, intrată în vigoare începând cu 25 mai 2010 şi care are ca efect creşterea cu până la 200% a taxelor pentru servicii consulare.

Considerăm că atitudinea senatorului Viorel Riceard Badea este în flagrantă opoziţie cu interesele celor pe care ar trebui să-i reprezinte, drept care vă solicităm sprijinul pentru ca, într-o viitoare şedinţă a Senatului, să fie inclusă pe ordinea de zi cererea noastră de iniţiere simbolică a procedurii de demitere a sa, acest demers fiind, în opinia noastră, un important exerciţiu de democraţie.
Vă mulţumim,

Consider că demersul meu este perfect îndreptăţit şi în concordanţă cu opinia majorităţii electorilor Colegiului 1 Europa Asia şi, în acelaşi timp, găsesc oportună chiar legiferarea pe viitor a posibilităţii unor astfel de iniţiative care să constituie un „vot de blam” al electoratului vis-a-vis de politician, chiar dacă nu conduc la demitere ad literam.

Petiţia poate fi accesată şi semnată aici





Un eventual scenariu pentru diaspora

2 06 2010

Am citit de curând aici despre un posibil scenariu pregătit în laboratoarele puterii, cu privire la declanşarea alegerilor anticipate în toamnă. Sincer să fiu, mă întrebasem şi eu, cu câteva zile în urmă, de unde atâta înverşunare în a păstra puterea, mai ales într-un moment dificil cum este acesta, când este evident faptul că, în ciuda declaraţiilor belicoase, însăşi Opoziţia fuge de guvernare ca de dracu’? Drept care găsesc destul de posibilă o atare abordare a problemei din partea PDL…

Ce s-ar întâmpla, în acest caz, în diaspora? Ar merge PDL Italia în continuare pe mâna oamenilor impuşi de Bucureşti, Brânză şi Badea? Ca să fiu sincer, a repropune doi tipi care au dat dovadă de indiferenţă crasă la adresa noastră ar fi curată sinucidere! Primul dintre ei, abonat la contracte grase cu statul, în afara plimbărilor prin juma’ de lume pe banul contribuabilului, n-ar putea bifa la capitolul „realizări” decât un amărât de proiect de lege – şi ăla lovind în interesele românilor de peste hotare. Celălalt, nici măcar atât!
Devine, din acest punct de vedere, extrem de interesantă întrunirea de sâmbătă, la Roma, a BPN a PDL Italia, ocazie în care se vor desfăşura şi alegerile interne. O spun fiindcă PDL este singurul partid românesc ce acţionează în peninsulă (exceptând PIR – Partito Identita Romena – care este însă o formaţiune înregistrată în Italia şi care nu ar trebui să interfereze cu eventualele alegeri româneşti), filialele PSD fiind, practic, inexistente. În teorie, viitorii reprezentanţi ai diasporei în Parlamentul României ar avea o majoră şansă să provină din zona portocalie, de data asta contând însă, cred eu, omul.
Ar avea, oare, PDLiştii „italieni” destule „ouă” pentru a îşi impune proprii candidaţi, în încercarea de a împuşca doi iepuri dintr-un singur foc???