Ţigani europeni

29 07 2010

Mulţumită conaţionalilor noştri de etnie romă, România riscă să rateze aderarea la spaţiul Schengen în martie 2011, criticile venind chiar de la principala noastră susţinătoare, Franţa. Cu alte cuvinte, cei care până mai ieri puneau presiune pe executivul român pentru a fi adoptată o legislaţie care să prevină discriminarea acestei etnii sunt aceiaşi care azi, copleşiţi şi depăşiţi ei înşişi de complexitatea problemei, ne cer să-i luăm şi să ne spălăm cu ei pe cap.

Eu nu sunt un rasist şi am căutat întotdeauna să privesc lucrurile şi din perspectiva celuilalt, convins fiind că diferenţele dintre oameni de origini şi culturi diverse se regăsesc sub acelaşi numitor comun: fiinţa umană. Cu toate acestea, n-aş putea jura cu mâna pe inimă că nu sunt, încă, sclavul anumitor prejudecăţi… Şi cum n-aş putea fi, cum mi-aş putea autoimpune să nu mi se ridice instinctiv nivelul de vigilenţă când în spatele meu, în autobuz, aud vorbindu-se ţigăneşte dacă la Torino, oraş cu circa un milion de locuitori din care doar câteva mii de nomazi, majoritatea cerşetorilor sunt ţigani, mătuşa mea a fost şmenuită, săptămâna trecută, de către ţigani, pe tramvai am surprins o ţigancă încercând să-mi şutească portmoneul, circulaţia trenurilor a fost afectată din cauza furtului cablurilor electrice de către ţigani…? Şi dacă, căutând pe Google „popolazione rrom a Torino”, rezultatele afişate pe prima pagină conduc la români? Ziceţi şi voi…!





Sindromul găleţii

19 07 2010

Scandal mare-n târg. Ba mai mult, chiar „resboi piaţa Independenţii” ar putea spune unii, nelipsind neaoşul arsenal de scuipături şi înjurături în public cu garnitură de huiduieli, fluierături şi „ia-l de pe mine că-l omor!”. Protagoniste cele două (mari?) partide rivale, PDL Diaspora şi PIR.

Totul a început cu afirmaţia că filialele din Italia ale PDL Diaspora ar fi ilegale, susţinută, printre alţi membri ai staff-ului, de avocatul Giancarlo Germani, preşedintele PIR. A fost, după parerea mea, o reacţie determinată nu atât de apariţia unui concurent politic, cât de faptul că acesta a reuşit să găsească într-un termen foarte scurt susţinerea tacită şi chiar încurajarea activităţii sale din partea Popolo della Liberta, partidul premierului Berlusconi şi aliat al PIR la ultimele alegeri. Ceea ce – să recunoaştem! – constituia un afront de neimaginat. Din acel moment, cele două partide de buzunar au împărţit universul în „portocalii” şi „pirişti”, în asociaţii „politizate” şi ne, în „securişti trimişi de Bucureşti” şi „grandomani”… S-au perindat pe monitor, care din punctul de vedere al politicului cu douăj’ de membri capătă dimensiuni de stadion olimpic, acuze, dezminţiri, înjurături cu perdea sau de-a dreptul, proteste (denumite „sit in” doar din lipsă de participanţi) şi vizite senatoriale…toate acestea deturnând uşor sensul iniţial al disputei şi transformându-se într-o veritabilă luptă întru cucerirea votului milionului şi ceva de români care locuiesc în cizmă, prima confruntare la urne urmând să aibă loc la Torino, în primăvara anului viitor.
Tentative de candidatură la administrative, unde noi, ca „eurocetăţeni”, avem drept de vot, au mai avut ambele partide, rezultatele fiind cele care au fost şi pe care nu le mai menţionez ca să nu fiu acuzat de reavoinţă. Şi de-o parte, şi de alta!
Din locul de unde privesc eu lucrurile, o forţă politică sau alta trebuie să îşi demonstreze necesitatea socială, să vină cu un program destinat segmentului de alegători ţintă (comunitatea românească din Italia în acest caz), să-şi explice şi să-şi promoveze ideile, proiectele şi oamenii, eficacitatea sau falimentul acestor acţiuni urmând a se determina prin numărarea voturilor. Dacă vor fi aleşi, înseamnă că au reuşit să propună o alternativă de care comunitatea are nevoie, deci şi-au demonstrat utilitatea. Dacă nu…
PDL Diaspora şi PIR se află în aceeaşi găleată. În loc, însă, să caute soluţii pentru a ieşi de acolo, principala lor preocupare este să se fugărească şi să se-nghiontească care mai de care pentru a sta deasupra…deasupra fundului găleţii.





Nasul şi prăjina

10 07 2010

Am scris săptămâna trecută despre o posibilă diversiune pusă la cale de către partidul cu nume de iarba-câinelui, cel mai mare al românilor din Italia, cu ocazia Zilei prieteniei italo-române organizată de către Camera deputaţilor de la Roma. Acu’, să nu vă gândiţi la cine ştie ce Watergate, partidul respectiv fiind, prin comparaţie, de mărimea unui breloc muzical ieftin, pe care dacă-l zgâlţâi începe să ţipe strident cu accent chinezesc „Hallo, I’m here!”

S-a găsit imediat o matracucă (nu sări în sus…pune mâna pe DEX!!!) să mă acuze că, chipurile, aş fi „aruncat rahat” pe „munca ei şi a colegilor de la Cameră şi Ambasade”. Iniţial am crezut că-i vorba de-o greşeală sau că – cine ştie! – duduia în cauză o fi „citit” doar poza…Dar nu, ţâfnoasa a insistat cerându-mi să sterg postul, insultându-mă şi ameninţând să mă pârască „colegului” Fini, Preşedintele Camerei Deputaţilor. De unde coleg nu ştiu, guraliva ocupând un post de colaborator parlamentar, un fel de colf de politician, numit popular în peninsulă „portaborse”.( Paradox: partidul-breloc din care mimoza făcea parte este agăţat la centura PdL-ului lui Berlusconi, asta în timp ce parlamentarul căruia-i duce servieta este din tabăra adversă!) Între timp, probabil cineva s-a milostivit să-i deseneze traducerea textului meu, aşa că, nemaiavând temei să mă dea-n gât, s-a văzut nevoită a se mulţumi să mă insulte încă o dată şi să-mi retragă contactul pe FB.
Ca imaginea să fie completă şi să nu fiu acuzat de rea voinţă, tre’ să spun că păpuşa pretinde a fi jurnalistă şi, de curând, a scos în colaborare cu deputatul pe care-l slujeşte o carte despre români, pe care nu m-am îndurat să arunc 14 Euro văzând câteva grosolane erori gramaticale pe care le-a comis pe blogul ei (te chinui în van să le găseşti de una singură…mai bine roagă-l pe Shrek că el se mai pricepe!)
Despre ce vorbeam? A, despre nas şi prăjină…





Dacă n-ai fost la Mamaia

8 07 2010

Ca să fiu sincer n-am fost niciodată la Mamaia. Ştiu că va sări lumea bună-n sus că sunt oltean fără cultură generală, da’ asta-i crunta realitate: pe când eram puşti vacanţa la mare era întotdeauna adjudecată Costineştiului, ca mai apoi să mă trag mai la sud, spre Vamă, asta până când s-a umplut şi ea de manele şi gipane. De atunci mi-am imaginat în fiecare concediu că mă duc la mare…
M-a întrebat acu’ câteva zile un amic italian dacă este mare în România…Nu, nu plănuia un concediu, probabil a zis-o doar aşa, ca să găsească un subiect de discuţie, toate celelalte fiind deja epuizate, ziua de muncă abia la jumătate şi încercându-ne pe amândoi o lene teribilă. Bineînţeles că am abordat subiectul din această perspectivă, povestindu-i şi dându-i toate detaliile de care eram în stare, de parcă omu’ ar fi plecat chiar a doua zi. De Mamaia i-am spus că-i „perla” litoralului, că are telegondolă şi că-i recomandabil să o vizitezi fără să te opreşti prea mult, ca să nu ai timp să faci paritatea leu/euro şi să te prinzi că e mai scump ca la greci. Iar dacă mergi cu maşina, i-am mai sugerat, tre’ să ai pregătită o şpagă în cazul în care te opreşte poliţia – că ai număr italian! – şi să ştii cum să o oferi (aici n-am insistat prea mult că macaronarii sunt destul de dibaci la mica-nvârteală)…Ar mai fi fost şi varianta cu arătatu’ pozei lui Mazăre spunând „amico mio”, da’ e cu dus şi-ntors că dacă dai de-un gabor pedelist te arzi sigur. Singurul punct forte este că pe timpul verii, la Mamaia se reunesc cele mai tari femei din România – informaţie sigură, de netăgăduit – lucru care l-a cam pus pe gânduri pe amicul italian, făcându-l să regrete un pic faptul că-şi plătise deja concediul pe anul ăsta undeva prin Calabria. Oricum, mi-a zis, nici calabrezele nu-s rele!
Ca detaliu tehnic, i-am zis că-i mai ieftin să te cazezi la bulgari, unde pe deasupra ai şi garanţia unui duş cu apă caldă şi unde, se pare, gândacii de bucătărie şi de apartament nu cresc, fie fiindcă nu suportă clima, fie că au făcut şi vecinii contract pentru dezinsecţie, deratizare şi dezinfecţie cu Primosal. Bine, aici vor veni anumiţi comentatori să mă acuze de lipsă de patriotism, însă explicaţia este foarte simplă: spre deosebire de pliantele de promovare care-ţi promit marea cu sarea, eu risc ca amicul, la întoarcere, să-mi arate obrazul „Bine caro, tocmai cu mine ţi-ai găsit tu să îngraşi PIBul României!?”…Şi nu se face!

Cum subiecte de genul ăsta nu prea abordez eu pe blog, trebuie să fac precizarea că fabulaţia am scris-o cu dedicaţie pentru concursul iniţiat de tipul ăsta, că nu mi-a trecut deloc prin cap să-l şi câştig dar, ca măsură de precauţie, m-am gândit ce-aş putea face cu premiul: cum eu locuiesc la Torino şi vara asta nu prea pot veni în ţară, premiul ar putea fi donat în beneficiul sărmanilor afectaţi de recentele inundaţii. Sigur că oamenii ăia numai de concediu la Mamaia n-au chef acum, în schimb, cum pe aici au fost lansate câteva campanii de colectare de ajutoare pentru ei, ar putea beneficia unul dintre cei care au răspuns acestor apeluri că…dar din dar…





Publicitate înşelătoare

3 07 2010

Marţi, 06 iulie, în sala „del Mapamondo” a Palatului Monte Citorio se va desfăşura pentru prima dată ziua prieteniei româno-italiene, promovată de secţia Italia – România a Uniunii Interparlamentare şi dedicată temei „Confruntare între două economii”. Printre participanţi, Preşedintele Camerei Deputaţilor a Italiei, domnul Gianfranco Fini, ambasadorul Italiei la Bucureşti, Mario Cospito şi omologul său Răzvan Rusu, nume sonore ale politicii. Şi, bineînţeles, senatorul Viorel Riceard Badea, vicepreşedinte al grupului România – Italia.

Aici e buba! Dupa informaţiile mele, PIR îi pregăteşte acestuia o primire deosebită, Giancarlo Germani şi Mihai Muntean manifestându-şi intenţia de a participala şedinţă. Ba îl vor aduce cu ei şi pe proaspătul expedelist Iosif Gal, care pare din ce în ce mai apropiat partidului româno-italian! Va urma probabil o spălare de rufe în public în cel mai pur stil românesc, pentru a demonstra italienilor că nu suntem cu nimic mai prejos decât ei şi românilor că PIR este atât de mare încât se ia de gât cu PDL în orice împrejurare, de fapt acesta fiind principalul mesaj transmis şi cu ocazia protestelor la Legea 78.
Mie, dacă bălăcăreala se va întâmpla, mi se va confirma că lupta pentru imagine a partidului lui Germani nu ţine cont de victimele colaterale, adică noi.
Nu cred că păruiala PIR – PDL sau recenta mărire a taxelor consulare reprezintă principalele probleme ale românilor din peninsulă: există lipsa de locuri de muncă, nerespectarea drepturilor muncitorilor români, manifestările de rasism sau rigiditatea autorităţilor în raporturile cu membrii comunităţii. Poate că acţionând pe aceste domenii, PIR ar putea creşte şi deveni reprezentativ pentru comunitatea românească…restul e doar publicitate înşelătoare.