Ce nu fac ei, dar facem noi!

30 01 2011

La Torino, în ultima vreme, e fierbere mare. Politicieni mai mari şi mai mici se întrec care mai de care în declaraţii, campanii de imagine şi atacuri reciproce, lucru destul de previzibil în perspectiva viitoarelor alegeri din luna mai.
Singurul lucru care pare a nu preocupa pe nimeni este numărul de alegători – mă refer aici la români, conform cifrelor publicate recent de Ora României existând în acest moment doar 46 de concetăţeni de-ai noştri înscrişi pe listele electorale, bătălia dându-se, se pare, pe blana ursului din pădure. În acest context este uşor previzibil faptul că, pentru a câştiga, potenţialii candidaţi vor trebui să convingă cel puţin 24 de români. Scăzând numărul membrilor familiei proprii (hai să spunem 3) şi pe cel al membrilor Biroului Executiv – sau cum s-o numi! – (de obicei 5), ar mai rămâne de aburit vreo 16 creştini din ‘jdemiile de membri declaraţi.
Cu condiţia să fie înscrişi pe liste!

La iniţiativa asociaţiei Frăţia şi cu sprijinul ziarului Ora României începând de dumunica viitoare se va demara campania de înscriere a cetăţenilor români rezidenţi la Torino pe listele electorale adiţionale. Responsabilii locali ai DAC (Diaspora Aliată Creştină), PDL Diaspora şi PIR (Partito Identita Romena) şi-au confirmat participarea la această acţiune.

Anunțuri




Falşi profeţi şi OZNuri

27 01 2011

ORA ROMÂNIEI nr.12/27 ianuarie 2011)

O veche boală a politicianului dâmbovițean – aceea de a se da important și a pretinde că se pricepe la toate – contaminează, se pare, diaspora. Ieșite parcă direct de sub condeiul lui Caragiale, felurite „personagii”, care de care mai bogat la gură și tupeu, scot capul pe nesimțite, pretinzându-se salvatorii comunității, promotori ai culturii românești în afara hotarelor sau unici reprezentanți legali ai vocilor diasporei.

Pretinși jurnaliști certați cu virgula, poeți cu rimele-n țambal și oratori de cuvinte strâmbe și inexistente au început să dea năvală, voindu-se oploşiți cu de-a sila, ca păduchii, în fruntea comunității românești.
Epigonii, căci despre ei este vorba, nu se sfiesc deloc să siluiască în fel și chip, în public, pe fițuici cu pretenții de jurnal, biata limbă română. Iluzorii deținători ai adevărului absolut, se visează în preaînalte, onirice sfere, făcători și desfăcători ale destinelor de nimeni lor încredințate, biete ,,vuvuzele’’ de tablă ruginită ale intereselor unor nebuni.
Rațiunea, pentru ei înseamnă doar un banal portofel plin și o laudă din partea stăpânului, iar relativitatea adevărului se rezumă la schimbarea bruscă de direcție, atunci când interesul personal sau al partidului o cere, sub zâmbetul tâmp-mieros găsindu-și prost ascunziș aroganța si ciuda ce-i macină.
Falsi profeti, ologi de caracter, au prins a-și rumega în scris veninul propriei neputințe și micimi, de parcă cineva i-ar băga în seamă!





Brânză la Torino

25 01 2011

Duminică, 23 ianuarie, s-a desfăşurat în „Sala delle Colonne” a Primăriei din Torino întâlnirea deputatului Wiliam Brânză cu reprezentanţi ai diasporei, exponenţi ai Popolo della Liberta şi jurnalişti. Nu a participat (unele surse spun că n-ar fi fost nici măcar invitat!) preşedintele PDL Torino, Costel Buliman.
Înregistrarea audio a întrunirii





Ce nu ne-a adus Moş Crăciun

25 01 2011

(ORA ROMÂNIEI nr.11/14 ianuarie 2010)

Spre deosebire de cei rămaşi în ţară, cu noi, cei împrăştiaţi prin străinătate, Moşul a fost mai darnic. Fiecare a primit un cadou, mai mic sau mai mare, au pocnit dopuri de şampanii fiţoase, purceluşi rotofei s-au rumenit, cuminţi, în cuptor şi, în general, mesele au fost încărcate de bunătăţi – ca la noi, la români. După un an de muncă grea , jalonând printre dificultăţile impuse de criza economică, tot omu’ şi-a permis, la sfârşit de an, câte o mică nebunie… E adevărat, multe dorinţe au rămas neîndeplinite, însă, dacă tragem linie şi adunăm, 2010 nu a fost chiar rău.

Şi din punct de vedere al comunităţii, anul ce tocmai a trecut a fost mulţumitor: am reuşit să ne cunoaştem mai bine gazdele, foarte mulţi dintre noi sunt deja bine integraţi în societate şi s-a mai atenuat, parcă, redicalismul ideilor preconcepute la adresa românilor. Cu câteva excepţii, presa italiană a renunţat treptat la obişnuitele-i campanii de denigrare, semn că suntem pe calea cea bună şi că am fost acceptaţi, totul depinzând de acum înainte, în mare măsură, doar de noi înşine.
Ceea ce încă ne lipseşte şi – sunt convins! – mulţi şi-ar fi dorit, este coeziunea, o boală a noastră mai veche făcând ca românii să fie uniţi doar când ajung pe muchie de cuţit, la războaie, nenorociri sau revoluţii… În rest, tot omu’ se gândeşte la treburile sale, punând comunitatea – mai din ignoranţă, mai din comoditate sau chiar sictir – pe ultimul loc şi refuzând să participe activ la creşterea ei calitativă, de parcă ar fi a altora, nu a noastră!
Din păcate, Moş Crăciun nu ne poate aduce coeziune. Acesta este un lucru la care trebuie să ajungem singuri, conştienţi fiind că o comunitate unită înseamnă forţă mai mare pentru fiecare membru al ei.
Un an nou fericit!





Nebănuitele căi ale integrării

12 01 2011

Citeam zilele trecute în Gazeta Românească despre recenta înfiinţare a unui sindicat „românesc” în Italia. Bine, trecând de titlu, mi-am dat seama că este vorba, în realitate, despre o structură sindicală destinată apărării drepturilor tuturor „stranierilor”, construită special pe segmentul şi tipologia standard a muncii imigrantului din peninsulă: construcţii şi îngrijirea bătrânilor. O idee destul de interesantă dealtfel, ţinând cont că procentul străinilor se apropie binişor de 10% din populaţia totală (este vorba doar despre cei cu acte în regulă, cei „la negru” fiind greu de cuantificat), din care peste 77% lucrează oficial.

Comunitatea românească de aici este foarte numeroasă, depăşind numeric atât albanezii cât şi marocanii, fiind estimată la peste un milion de persoane. Majoritatea celor care, iniţial, au luat calea pribegiei doar temporar, gândind la cel mult câţiva ani de muncă „în afară”, au început să se sedimenteze şi să-şi facă planuri de viitor în Italia. Au făcut copii aici şi i-au trimis în şcolile italiene, şi-au cumpărat case şi au deschis mici afaceri, au prieteni italieni şi fac eforturi pentru a se integra. Dar, oare, ce înseamnă integrare? Şi care ar fi calea justă de urmat?
Constituirea unui partid „românesc” în Italia şi a filialelor PDL şi PSD Diaspora, cât şi intenţiile acestora de a-şi prezenta candidaţi, pe propria listă sau în alianţă cu forţe politice autohtone, la viitoarele alegeri administrative ar părea un pas înainte pe calea integrării, reflectând dorinţa noastră de a participa activ la toate aspectele vieţii din ţara gazdă. Spun „ar părea” fiindcă, încercând să întorc pe o parte şi pe cealaltă acest subiect, mi-a venit în minte următoarea întrebare: dar dacă cetăţenii moldoveni care muncesc în România şi-ar crea un Partid al Identităţii Moldoveneşti, sau filiale ale PLDM sau PCRM prin care să-şi propună proprii candidaţi la Primăria Târgu Jiului, eu cum aş reacţiona? Ne-ar apropia acest fapt sau dimpotrivă?
Oricum, eu consider că toate aceste „mişcări” politice româneşti nu sunt altceva decât simple „dureri ale facerii”, mai mult sau mai puţin abil instrumentate de interesele personale sau de grup ale iniţiatorilor şi destinate a se stinge fără a lăsa urme. Adevărata participare la viaţa politică de aici se face prin intermediul partidelor italiene, comunitatea noastră fiind aşteptată a zămisli „vârfurile” care să răzbată până la acele nivele, lucru care, dealtfel, a început să se întâmple. Şi cred că aceasta este direcţia în care trebuie mers!





Un păduche…

7 01 2011

Un – pe cât de vulgar, pe atât de insignifiant – păduche mă sâcâie de-o vreme, dorindu-se oploşit în fruntea bloggerilor din diasporă – culmea!!! – pe motiv de neuron unic.
Dar îl ignor…





2010 in review

2 01 2011

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

Featured image

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 7,200 times in 2010. That’s about 17 full 747s.

In 2010, there were 38 new posts, growing the total archive of this blog to 91 posts. There were 30 pictures uploaded, taking up a total of 23mb. That’s about 3 pictures per month.

The busiest day of the year was July 12th with 161 views. The most popular post that day was Nasul şi prăjina.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were facebook.com, diaspora-romaneasca.it, realitateadinitalia.com, andiradiu.net, and mail.yahoo.com.

Some visitors came searching, mostly for opinii barfe si alte alea, eugen vilcu, constantin brancusi, ai nostri marinari, and papusa gonflabila.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Nasul şi prăjina July 2010
62 comments

2

Dl. Goe faţă cu reacţiunea May 2010
8 comments

3

Despre mine… June 2009
6 comments

4

Vorbe goale June 2010
13 comments

5

Scrisoare deschisa presedintelui Romaniei December 2009
27 comments