Sens unic

25 02 2011

(Ora României nr.14/24 februarie 2011)

În timp ce la Helsinki, pe un frig de crăpau pietrele, romii cerşetori proveniţi din România îşi vedeau liniştiţi de treabă stârnind uimirea finlandezului de rând, renumitul motor Google îşi schimba logo-ul pentru a celebra 135 de ani de la naşterea marelui sculptor Constantin Brâncuşi. Cam în aceeaşi vreme, undeva în Toscana, nişte români o puneau de-o saramură de crap prins la curent electric.

Lipsa aparentă de legătură între cele trei fapte este înlăturată fără dubii de cuvintele premierului britanic: „doctrina statului multicultural a eşuat şi va fi abandonată”, teză propusă cu doar câteva luni înainte şi de către cancelarul german Angela Merkel. Adică, mai pe româneşte, Europa nu mai este dispusă să ne accepte decât valorile, nu şi metehnele.
Dacă acum câţiva ani, economia, cu motoarele turate la maxim, silea statul să nu facă prea multe mofturi în ceea ce priveşte forţa de muncă externă, viitorul luminos al societăţii multietnice s-a ofilit odată cu sosirea crizei, soluţia imigrantului care munceşte mult şi pe bani puţini dovedindu-se a avea, pe lângă părţile sale benefice, şi destule neajunsuri. Evident, vesteuropeanul va accepta fără doar şi poate valorile propuse de către imigraţie – muncă, cultură, ştiinţă – şi, mai târziu sau mai devreme, le va aprecia aşa cum merită, toate acestea constituind treptele spre integrare. Cu totul altfel va fi dacă, la pachet cu toate acestea, va găsi cerşetorie, coji de seminţe, beţie cu scandal sau mârlănie, în acest caz fiind tentat să acorde o mai mare importanţă lucrurilor negative sau ideilor preconcepute, ceea ce, până la urmă, este absolut normal şi omenesc. Şi dacă până acum, după cum spuneam, politicianul din apus s-a ferit să descurajeze o importantă resursă cum este imigraţia, iată că a sosit timpul de a spune lucrurilor pe nume.
Nu ştiu dacă recentele declaraţii ale şefilor guvernelor celor două superputeri europene – Germania şi Marea Britanie – vor fi reluate şi de celelalte ţări vestice, aşa cum încă nu-mi pot da seama în ce grad acest fapt va incide asupra vieţii comunităţilor de români din diaspora. Ceea ce, însă, pot spune cu mâna pe inimă este este că ne revine nouă, majorităţii covărşitoare a celor care n-au uitat cei şapte ani de acasă, sarcina de a le arăta calea de urmat oiţelor pierdute.
Europa încă ne vrea, dar nu cu de-a sila.

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

7 03 2011
Giovanni il romeno

Eu aş fi dispus „să fiu dat afară din Europa”, dar vă imaginaţi ce ar însemna asta ?
… pentru noi ar fi prilejul „să punem şaua pe Mondiali” şi să facem curăţenie în ogradă de toate multinaţionalele lor !
… ei ar avea numai de pierdut. Păi cine le mai cumpără „bunurile de lux” ???
Aşa că zic : nu e încă momentul să… avem norocul ăsta !… încă !… aveţi puţintică răbdare că … „peştele de la CAP se împute !”… noi suntem COADA şi aia nu prea are ce să trimită în putrefacţie… n-are „carne”… o „spălătură” şi-o luăm de la capăt.
Ştiţi chestia cu scaunul ? … cu cât este mai înalt, cu atât mai mult te doare … când cazi !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: