Răul cel mai mic

21 04 2011

(ORA ROMÂNIEI nr.18/ 21 aprilie 2011)

Am avut deseori ocazia în ultimele săptămâni, în calitate de fotoreporter, să mă întâlnesc şi să discut cu mulţi dintre candidaţii români la apropiatele alegeri pentru Primăria de la Torino. Discuţii nu foarte lungi, purtate de regulă la încheierea unei şedinţe de fotografie sau a unei reuniuni politice, amical, în faţa unei ceşti de cafea, dar care au avut – cu o singură excepţie! – acelaşi subiect. Bine, dată fiind febra scrutinului, a discuta cu un politician despre politică pare a fi cel mai normal lucru posibil… Partea curioasă este că nimeni nu mi-a vorbit despre planurile sale de viitor în cazul unui succes, despre proiecte destinate comunităţii căreia i se cere votul, despre propuneri concrete. Nu! Tot discursul se învârtea în jurul contracandidaţilor români, a metehnelor lor. Un fel de bârfă arţăgoasă şi vădit rea voită care dorea să mă convingă de nimicnicia celorlalţi şi de înaltele calităţi morale ale celui care o susţinea, o tiradă de interpretări şi acuze aduse la exacerbare, ce-mi dădea senzaţia unei diabolice maşinării de împroşcat cu noroi în toate părţile. Fiecare îşi defăima adversarii, îi zdrobea pur şi simplu cu sau fără argumente, luându-mă de martor pe mine…

De fiecare dată, în urma unei astfel de discuţii, m-am întors acasă cu un gust amar şi cu un mare semn de întrebare în suflet: oameni buni, fiecare dintre voi a reuşit cu prisosinţă să mă convingă că ceilalţi nu sunt buni însă niciunul nu m-a convins că-mi merită votul! Nimeni dintre voi nici măcar nu mi-a promis că ar putea fi mai bine, toţi mi-aţi spus doar că nu-i bun celălalt, dându-mi senzaţia că habar n-aveţi despre ceea ce aşteptăm noi, membrii comunităţii! Singura voastră grijă este să fiţi aleşi!
Eu cred că în locul sloganelor bine ticluite şi a bârfelor şi a înjurăturilor aruncate cu nemiluita, pentru a putea spera la votul nostru, proaspeţii politicieni ai diasporei trebuie să coboare de pe piedestaluri şi să păşească alături de omul de rând, să-i înţeleagă durerile şi nevoile iar apoi să caute soluţii, să se zbată, să convingă…
…Fiindcă, până la urmă, timpurile în care se vota pe principiul „răului cel mai mic” au apus.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: