Vorbe

13 07 2011

( ORA ROMÂNIEI nr.24/21 iulie 2011)

Se vorbeşte frecvent şi cu emfază, mai ales în mediul politic, despre membrii comunităţii şi despre nevoile lor. Cuvinte mari, cât roata carului de mari, asaltează cu mărinimie urechea ascultătorului în aşteptarea „apericenei” de după discurs. Atât de frumos şi cu grijă ambalate vorbe îmbietoare încât nici prin gând nu ţi-ar trece că va rămâne cineva neconvins de adevărurile sublime zugrăvite de orator…

Abia terminată tirada, făcute mulţumirile şi felicitările de rigoare ( Aţi observat, la fiecare ocazie din asta invitatul trebuie musai să-i mulţumească organizatorului iar acesta din urmă, pentru a nu se lăsa mai prejos, felicită din toţi plămânii invitatul?!) şi înghiţită ultima gură de udeală, omu’ de rând îşi încheie mulţumit rolul său de participant efemer la punerea la cale a rosturilor ţării – sau, mă rog, ale comunităţii, doar pe drumul spre casă, câteodată – sau alteori chiar după săptămâni întregi! – descoperind cu uimire că lui nu i s-a cerut nici o părere. Ba mai mult: nici măcar unul dintre preadistinşii de pe scenă nu i-a aruncat o privire, el contând în economia evenimentului doar ca un fel de obiect de inventar şi existând fizic, eventual, doar în ochii responsabilului cu mesele, cel care supraveghează ca toată lumea să apuce fix doi mititei şi nimeni să nu profite de inocenţa unei sticle de bere în plus. Da’ nu-i bai, ocazia se va ivi cu siguranţă peste patru ani şi asta nepunând la socoteală europarlamentarele sau administrativele! Şi, cum între timp oricum n-are ce face iar poleiala titlului de „elector” s-a şi ros pe la coate, omu’ nostru se aruncă plin de îndârjire a urmări pe Facebook şi în jurnale mărinimos distribuite gratis porcăiala dintre cei care mai adineauri se felicitaseră în văzul lumii sau dintre ei şi duşmanii lor de moarte, opozanţii la al căror miting el însuşi degustase, cu doar o zi înainte, vin roşu la carton şi cârnăciori olteneşti reci.
Nevoile, grijile şi suferinţele sale vor rămâne tăcute şi încruntate, aşa cum au făcut-o dintotdeauna, puse la păstrare până la viitoarele alegeri precum stranii exponate de muzeu ale căror înţelesuri nimeni nu mai ştie să le descifreze…
Şi uite-aşa, mai sărind peste-o vacanţă, mai băgând două ore peste program şi un „senviş cu crenvuşti de la Lidl” ca să-i ajungă banii de rată la maşină, copiii au crescut şi nu mai ştiu să răspundă decât în italiană iar omu’ nostru, puţin mai adus de spate dar tot ţanţoş şi mândru de insigna cu tricolor de la rever, se trezeşte zorind plin de speranţă la mitingul electoral, îmbătat parcă de mireasma abia ghicită a bunătăţilor de după şi de vuietul din depărtare, deja cunoscut, al cuvintelor unui politician. Cuvinte mari cât roata carului…

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: