Meteahna naţională

20 09 2011

(ORA ROMÂNIEI nr.27/ 15 septembrie 2011)

Ce n-aş da să fi fost – noi, românii – un pic islandezi…! Ştiţi, islandezii sunt poporul ăla micuţ care trăieşte pe-o insulă din Atlanticul de Nord şi care au avut curajul să spună prin referendum că nu sunt de acord să plătească din propriul buzunar afacerile păguboase ale câtorva bănci hrăpăreţe şi cheltuielile dezmăţate ale unor politicieni inconştienţi. Ba mai mult, ieşind în stradă au determinat căderea guvernului, alegeri anticipate şi – incredibil! – modificarea Constituţiei prin aport popular. Ăştia da oameni hotărâţi să-şi schimbe soarta! D’aia ziceam, bine-ar fi fost să fi avut un pic de sânge islandez în vene!
„Cum, ar putea întreba un Michiduţă, tocmai tu care te dai mare patriot, de n-au loc ciutacii să le fie ruşine că s-au născut în România?”

Păi da, căci mândria mea de a fi român eu mi-o asum întreagă, cu tot cu metehne, una dintre acestea, nepotrivit de mare, fiind delăsarea. Din vremuri încă, din pricina acestei bube, am ales să aducem Domn de cine-ştie-unde să ne hotărască soarta, pe-ai noştri – prea puţini – ridicaţi lăsându-i să fie maziliţi de hulpăvia străinilor sau de propriile noastre interese personale iar mai nou, începând de la nefastul 23 august încoace, preferând a ne încredinţa destinul în mâna diverselor şlehte de şmecheraşi perindate la putere înainte şi după Revoluţie. Ne place la nebunie să ne lamentăm de lipsa unui mititel şi a unei beri în plus, de creşterea taxelor consulare, de faptul că lucrăm la negru, cu bani puţini şi umilinţe, fără ca cineva să ne sară-n ajutor, că suntem trataţi drept cerşetori şi trimişi la locurile de categoria II într-o Europă care părea a avea doar vagoane de lux… Daaaa, implacabil ne atrage ideea de a ne plânge de orice, pentru ca apoi să revenim imediat la imobilitate aşteptând ca alţii să decidă şi să ridice glasul în locul nostru! Am ridicat la asemenea artă delăsarea încât însuşi principiul l-am transformat în motiv de a ne împiedica în discuţii spre a ne opri în aşteptarea unui miracol făcut de alţii…

Numărul românilor din Europa care locuiesc în afara ţării de origine este estimat la circa 4 milioane, cifră care le-ar da „dreptul” alegerii a 26 de senatori şi a 63 de deputaţi în Parlamentul României. Evident, matematica electorală nu va permite niciodată o astfel de performanţă fiilor rătăcitori ai României, dar a încerca marea cu degetul înseamnă totuşi mai mult decât a ne plânge de milă, nu credeţi?

PS. Deşi nu are absolut nici o legătură cu subiectul, ţin să-mi anunţ compatrioţii care încă nu au aflat că a te ridica în picioare atunci când este intonat imnul naţional al ţării de origine sau al celei gazdă constituie o dovadă de bună creştere şi respect!

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

21 09 2011
gheorghe stoleriu

Ai dreptate in tot ce spui dar eu ma consier unul din vinovatii care a votat impotriva maririi numarului de parlamentari pt. Diaspora cerand calitate nu cantitate pt. parlamentarii ce ne reprezinta ,da cred ca adevarata lupta a noastra e cu oamenii care complet dezamagiti de cele intamplate in ultimii 21 vde ani nu mai au incredere in nimeni si in nimic nu mai merg la vot .navand pe cine sa voteze .E vina mea ,a ta ,a lor, a tuturor, ca am lasat sa prinda radacini toti hotii , ce fura , ne vinde tara ,pamantul si tot ce e sub pamant ,si spatiul aerian ,si cel maritim si sufletul nostru romanesc ,si nplang si sufer pt.toate aceste marsavii .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: