Moftul român

11 02 2011

(Ora României nr. 13/ 10 februarie 2011)

Curios şi hilar cum, după aproape o sută de ani, un fragment al societăţii româneşti – şi mă refer aici la diaspora – se regăseşte atât de bine zugrăvit în scrierile lui Caragiale. Un adevărat Jules Verne din acest punct de vedere, maestrul a reuşit să surprindă cu extremă claritate mofturi şi năravuri destinate a fi întâlnite mult mai târziu, în epoca Facebookului şi a I Phoneului, printre personagiile comunităţilor româneşti răspândite în lumea largă.
Într-adevăr, cum ar fi putut fi caracterizat mai bine electorul pe care se dă luptă aprigă între variile partide ale românilor din Italia, decât prin Cetăţeanul Turmentat, fiinţă nevinovată şi rătăcitoare, manevrată din toate părţile, ameţită de băutură şi promisiuni şi, în esenţă, lipsită de apărare în faţa mojiciei politicianului?! Şi cine ar fi putut surprinde mai amănunţit aspectul de afacere de chiverniseală al politicii, sau luptele şi polemicile sterile, duse până la limitele abjectului, încheiate – nu rareori! – cu acorduri meschine, poze de grup şi Pupat toţi piaţa independenţi?!

I-am întâlnit nu mai departe de acum câteva zile, în mediul virtual, pe Leanca, hangiţa de la Hanu’ Dracului, pornită a intenta proces penal – nu pentru un clondir cu mastică prima, ci pentru imaginare daune de imagine şi ofense ce ar fi lăsat-o cu …onoarea mea, sărmana, nereperată… – şi pe preşedintele partidului X, îndemnând cu patimă să-i votăm pe ai noştri, nu pe ceilalţi, el însuşi fiind garant şi reper al prinţipului: Din clasele primare până la bacalaureat – anarhist. De la bacalaureat până la primul examen de universitate – socialist. De la primul examen până la licenţă – progresist. De la licenţă până la slujbă – liberal. De la slujbă până la pensie – conservator.
Aflată într-o importantă fază de dezvoltare, de căutări, de încercări mai mult sau mai puţin reuşite de integrare şi armonizare, comunitatea românească nu scapă – iată! – la un secol distanţă, de „blestemul” marelui scriitor: Lumea trece, năravurile rămân.





Nebănuitele căi ale integrării

12 01 2011

Citeam zilele trecute în Gazeta Românească despre recenta înfiinţare a unui sindicat „românesc” în Italia. Bine, trecând de titlu, mi-am dat seama că este vorba, în realitate, despre o structură sindicală destinată apărării drepturilor tuturor „stranierilor”, construită special pe segmentul şi tipologia standard a muncii imigrantului din peninsulă: construcţii şi îngrijirea bătrânilor. O idee destul de interesantă dealtfel, ţinând cont că procentul străinilor se apropie binişor de 10% din populaţia totală (este vorba doar despre cei cu acte în regulă, cei „la negru” fiind greu de cuantificat), din care peste 77% lucrează oficial.

Comunitatea românească de aici este foarte numeroasă, depăşind numeric atât albanezii cât şi marocanii, fiind estimată la peste un milion de persoane. Majoritatea celor care, iniţial, au luat calea pribegiei doar temporar, gândind la cel mult câţiva ani de muncă „în afară”, au început să se sedimenteze şi să-şi facă planuri de viitor în Italia. Au făcut copii aici şi i-au trimis în şcolile italiene, şi-au cumpărat case şi au deschis mici afaceri, au prieteni italieni şi fac eforturi pentru a se integra. Dar, oare, ce înseamnă integrare? Şi care ar fi calea justă de urmat?
Constituirea unui partid „românesc” în Italia şi a filialelor PDL şi PSD Diaspora, cât şi intenţiile acestora de a-şi prezenta candidaţi, pe propria listă sau în alianţă cu forţe politice autohtone, la viitoarele alegeri administrative ar părea un pas înainte pe calea integrării, reflectând dorinţa noastră de a participa activ la toate aspectele vieţii din ţara gazdă. Spun „ar părea” fiindcă, încercând să întorc pe o parte şi pe cealaltă acest subiect, mi-a venit în minte următoarea întrebare: dar dacă cetăţenii moldoveni care muncesc în România şi-ar crea un Partid al Identităţii Moldoveneşti, sau filiale ale PLDM sau PCRM prin care să-şi propună proprii candidaţi la Primăria Târgu Jiului, eu cum aş reacţiona? Ne-ar apropia acest fapt sau dimpotrivă?
Oricum, eu consider că toate aceste „mişcări” politice româneşti nu sunt altceva decât simple „dureri ale facerii”, mai mult sau mai puţin abil instrumentate de interesele personale sau de grup ale iniţiatorilor şi destinate a se stinge fără a lăsa urme. Adevărata participare la viaţa politică de aici se face prin intermediul partidelor italiene, comunitatea noastră fiind aşteptată a zămisli „vârfurile” care să răzbată până la acele nivele, lucru care, dealtfel, a început să se întâmple. Şi cred că aceasta este direcţia în care trebuie mers!





Praf in ochi

28 11 2009

Dreptul la vot al romanului, pe aceeasi paralela 45 dar undeva mai la vest, este reglementat nu doar de Constitutie ci si de proasta organizare. Pe 22 noiembrie, la Torino, dupa trei sau patru ore de asteptare in frig, mai multor sute (unii vorbesc chiar de o mie!) de concetateni de-ai nostri le-a fost pur si simplu trantita usa-n nas, aceasta fiind unica solutie gasita de catre BEC, organizatorul acestui scrutin.

Oricine ar fi avut curiozitatea sa caute pe net, ar fi putut cu usurinta afla ca in provincia Torino sunt rezidenti peste 60.000 de romani. Cu toate astea, a fost pusa la dipozitie o singura sectie de votare, 8.400 de buletine de vot si 5(cinci) stampile, asta in conditiile in care era vorba nu numai de alegeri prezidentiale dar si de referendum. Si ca sa nu lipseasca cireasa de pe tort, consulul general Buje a dat bir cu fugitii la o alta sectie de vot de la Genova, lasand totul pe mana unui subaltern.
Ceea ce, in absurdul situatiei create, mi-a incalzit totusi inima, a fost faptul ca spre seara, cand pentru majoritatea celor aflati la coada devenise deja clar ca nu vor mai apuca sa voteze, acestia si-au unit glasurile cantand „Desteapta-te romane”…a fost ceva cu adevarat magic.
Constatarea amara este ca doi parlamentari care pretind sa ne reprezinte ne-au promis la un moment dat suplimentarea numarului sectiilor de votare din strainatate. Parea ca s-ar fi tinut de cuvant, dar era doar praf in ochi!





Spoiala de democratie

18 11 2009

Peste mai putin de o jumatate de ora va incepe, pe TVR1, confruntarea dintre cei cinci cei mai bine cotati candidati la presedentia Romaniei. Eu sunt unul dintre cei care au ales sa nu priveasca circul (daca nu va fi un bluff, unul sau mai multi „catindati” razgandindu-se in ultima clipa asa cum a facut-o acum cateva zile Geoana) – nu pentru ca nu m-ar distra, ci fiindca, facand o analiza a zilei de azi, am ajuns la urmatoarele concluzii privind viata democratica din tara:
1.Postul national de televiziune nu este organizatorul acestei confruntari, adevaratii artizani fiind staff-urile electorale ale celor cinci care au gasit de cuviinta sa arunce un os de ros televiziunii publice. Bineinteles ca s-a pus si conditia colaborarii cu doua televiziuni comerciale, apropiate anumitor candidati.

2.”Finala” a fost adjudecata pe baza sondajelor de opinie comandate (si platite, evident!) de catre aceiasi candidati, ceilalti sapte „concurenti” fiind considerati de la bun inceput looseri…asta in conditiile in care Constitutia tarii consfinteste sanse egale pentru toti.

3.Pentru ca lipsea cireasa de pe coliva, s-a organizat o intalnire si pentru outsideri in care acestia, in afara prime time-ului, isi vor putea da cu parerea. Care, oricum, nu va beneficia de audienta marilor finalisti.

In plus, se pare ca fiecare va veni cu moderatorul sau de acasa….uite ca s-a scurs timpul si am avut din nou dreptate: s-a anulat!!!

Prieteni, pentru linistea voastra sufleteasca, mergeti la vot: oricum starea de fapt nu se va schimba!





De ce vom avea anticipate anul viitor

5 11 2009

In aceasta seara presedintele va avea consultari cu grupurile parlamentare in vederea nominalizarii unui nou premier, dupa refuzul net al Parlamentului de a acorda increderea cabinetului Croitoru.
Indiferent de rezultatul acestor discutii, Basescu nu va da inapoi, fiind foarte putin probabil sa-l desemneze pe Klaus Johannis, premierul dorit de coalitia ad hoc PSD+PNL+UDMR majoritara. Dimpotriva, din cate spunea astazi, are in vedere un personaj din anturajul PDL.
Daca se va intampla asta, Intaiul Timonier al Tarii ar face o miscare extrem de interesanta, amenintand cu sahul Parlamentul: validarea in plen a unui premier PDL ar constitui un succes remarcabil al presedintelui dand in acelasi timp masura reala a preocuparii primordiale a parlamentarilor pentru a-si mentine scaunele sub fund. Asta ca sa nu mai vorbim de efectul asupra sondajelor de opinie…!
In eventualitatea in care majoritatea nu va face pasul inapoi, refuzand din nou validarea prim ministrului propus de la Cotroceni, se creaza premisa dizolvarii celor doua camere imediat dupa cel de-al doilea tur de scrutin la prezidentiale.

Sursa:www.ziaruldeiasi.ro

Si intr-un caz, si in celalalt, eu cred ca in primavara vom fi chemati din nou la urne. Iata de ce:
In varianta acceptarii de catre Parlament a unui premier portocaliu, Traian Basescu va castiga alegerile net, folosind acest atu pentru a deveni „locomotiva” PDL la anticipate.(De fapt, chiar in momentul depunerii candidaturii sale la BEC, a afirmat ca pentru a-si putea pune in opera programul are nevoie de un nou guvern, cu sustinere parlamentara si care sa impartaseasca aceeasi viziune.)
In caz contrar, presedintele trebuie sa-si ia toate masurile de precautie in eventualitatea pierderii scaunului de la Palatul Cotroceni. Nu cred sa fie suficiente „garantiile” oferite de dosarele adversarilor politici care – sunt sigur! – sunt puse deoparte pentru zile negre, cea mai solida fiind o imunitate parlamentara pe care, chiar cu riscul masacrarii PDL, o va obtine la anticipate.
Sa votati bine!





Tehnica asteptarii

1 11 2009

Basescu este in carti! Si, daca rezultatele sondajelor (cele reale, nu „facaturile” aruncate pe piata!) vor continua sa-l dea favorit si in urmatoarea perioada, lupta cea mare se va da intre actualii „amici” Antonescu si Geoana, la bataie fiind accederea in turul doi.Deocamdata cei doi si-au concentrat fortele pentru a eroda procentajul marinarului insa, daca aceasta nu va da rezultate semnificative, inevitabil vor trebui scoase toate dosarele…de fapt Crin intrevede deja aceasta posibilitate, asa ca a inceput timid sa-l faulteze pe Mirciulica.

Evident, la ceea ce duce fiecare dintre ei in spate – unul, interesele unei intregi gasti de baroni locali pusi pe jaf, iar celalalt, floarea multimiliardarilor in cardasie cu multinationale in goana de profit – un conflict deschis intre cei doi ar putea insemna o sinucidere, mai ales ca niciunul dintre ei nu a reusit sa convinga pana acum.
Este ceea ce asteapta si presedintele portocaliu, care face miscari minore, sacrificand cate-un pion, in speranta loviturii decisive care sa-i asigure in ultimul tur un adversar confortabil.
In urmatorul post va voi spune de ce vom avea anticipate anul viitor1





Smecherie cu ghivent: Basescu vrea referendum

21 10 2009

A spus-o clar si raspicat, chiar daca – intre noi fie vorba! – rezultatul favorabil al unui eventual referendum nu ar putea modifica, pe moment, structura bicamerala a Parlamentului Romaniei.

Consultarea populara, in cazul de fata, se vrea mai mult un as in maneca prezidentiabilului, mizandu-se pe faptul ca dusmanul principal al romanului de este, in primul rand, clica de mari corupti aflati astazi in forul legislativ al tarii. Prin promovarea acesteia, presedintele in exercitiu urmareste mai ales polarizarea intentiilor de vot in favoarea sa, pentru realizarea acestui deziderat fiind dispus sa sacrifice, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, chiar pionii PDL-isti care vor fi supusi, la randul lor, unei adevarate „epurari” in cazul modificarii Constitutiei in acest sens.

Pe de alta parte, chiar fiind lipsit de o utilitate imediata, rezultatul acestui referendum ar putea da o masura a (non)credibilitatii clasei politice actuale, lucru temut de PSD si PNL, formatiuni care colcaie de grupuri de interese si coruptie, si asta nu de azi, de maine! In plus, un vot popular favorabil diminuarii numarului de parlamentari ar pune, in viitor, o enorma presiune asupra forului legislativ, care, pana la urma, va trebui sa tina cont de aceasta si sa ia o masura impotriva intereselor majoritatii membrilor sai.

Drept incheiere, desi nu are legatura cu topicul (sau are?!), reproduc afirmatiile de astazi ale presedintelui Basescu, de la BEC, cuvinte printre ale caror randuri eu inteleg ca vom avea anticipate:”Este un program pentru care am nevoie de suport popular, un program care încearcă să recupereze ceea ce nu am reuşit în primul mandat, un program în care am nevoie să pot colabora cu un Guvern, dar nu cu orice tip de Guvern, ci un Guvern care se dedică interesului naţional şi intereselor celor 22 de milioane de români”

Voi ce ziceti?