Oare vanitatea?

16 06 2010

La Torino se „coace” ceva în sprijinul comunităţii româneşti sau, cel puţin, aşa spun aparenţele. Cum totul s-ar putea releva a fi doar o bulă de săpun – că n-ar fi nici prima, nici ultima! – îmi voi rezerva dreptul de a scrie despre asta intr-un material ulterior. Oricum, întrucât este vorba despre o cooperare pe două componente, una socio-culturală şi cealaltă politică, mi-am luat dreptul de a-i contacta pe toţi politicienii care nu erau la curent cu această iniţiativă pentru a-i invita, considerând că doar prin prezenţa tuturor partidelor, ce au ca ţintă comunitatea românească, active în teritoriu s-ar putea agrega o colaborare transparentă şi, în acelaşi timp, benefică românilor.(A nu se înţelege greşit: nu sunt nici iniţiator, nici organizator!)

Sigur că nu am trecut cu vederea nici proaspăt înfiinţata asociaţie politică „Europeni pentru Italia” a domnului Mocanu Marian, pe care l-am contactat prin intermediul FB, explicând pe scurt motivul şi propunându-i participarea, dumnealui sau unui reprezentant. Toată corespondenţa aici
Principalul impediment, în viziunea domnului Mocanu, ar fi reprezentat de postarea mea, calificată de dânsul drept „mizerii”.
După cum se vede, vanitatea joacă un rol destul de important printre metodele de acţiune ale nou înfiinţatului partid. Dacă aceasta este o soluţie pentru şi în sprijinul comunităţii sau dimpotrivă, nu pot să spun eu: probabil răspunsul se va regăsi în rezultatele obţinute.

Anunțuri




Soluţii de criză neaoşe

29 04 2010

Nu, nu este vorba despre criza economică, deşi – zic eu – aceasta ar trebui să fie principala prioritate a guvernanţilor noştri. Pe lângă problemele create de recesiunea la nivel mondial, România se confruntă de o bună perioadă si cu un alt tip de criză: de imagine.

Pe de o parte, serviciile de proastă calitate şi preţurile foarte ridicate care reuşesc să surclaseze bogăţia peisagistică şi culturală a tării, descurajând amatorii de turism de pe alte meleaguri. Nenumăratele taxe şi impozite, plus faptul că nimic nu se mişcă fără şpagă sau ordin de la partid, care determină un număr din ce în ce mai mic de investitori străini să ne calce pragul. Faptul că, odată ajuns la Otopeni, călătorul neavizat este luat pe sus de taximetristul cu glas mieros care, după nici 15 kilometri, se transformă în bestie pretinzând 120 de Euro…de restul ocupându-se tuciurii din jurul Garii de Nord.
Pe de altă parte, românii de toate etniile care, în doar doi ani de cetăţenie europeană, au reuşit să fie huiduiţi prin toate ţările batrânului continent drept hoţi, cerşetori şi violatori.
În încercarea sa de a mai îndulci imaginea ţării şi a locuitorilor ei, statul român cheltuieşte, în condiţii de criză economică severă, o grămadă de bani, incomparabil mai mult decât se duce pe prinderea, tratarea şi adăpostirea câinilor fără stăpân din Bucureşti. Asta fără a pune la socoteală faptul că bietele animale se aleg doar cu firmiturile, mai mult de jumătate din sumă ducându-se pe salariile directorilor şi angajaţilor de la adăposturi.
În aceste condiţii, prefectul capitalei a ieşit la rampă propunând adoptarea unei legi care să permită eutanasierea patrupedelor nerevendicate în termen de 7 zile.Idee neinspirată sau doar eculubraţie tâmpă emisă din lipsă de ocupaţie între somnicul de după amiază şi cină, ne va costa oricum. O simplă privire aruncată ziarelor, site-urilor de ştiri sau FB este suficientă pentru a vedea reacţiile europenilor:HUGE RALLY TO PROTEST THE DECISION TO KILL DOGS IN BUCHAREST AND ROMANIA

Vom cheltui şi de data aceasta, tot de la buget, o bască de bani pentru a-i convinge pe cei de peste hotare că nu suntem bestii nemiloase cu inima înpietrită. Asta până când unui alt prefect, ministru sau mâncător-de-salariu-gras-de-la-stat îi va veni o nouă idee năstruşnică: de a-şi da cu dreptu-n stângu’.





Iliescu şi legea lustratiei

30 03 2010

Am fost tentat să mă amăgesc cu gândul că Ion Iliescu, la cei 80 de ani ai săi, s-a resemnat cu titlul de preşedinte de onoare a creatiei sale – PSD, mulţumindu-se să ocupe acest rol secundar, mai mult de decor, departe de vâltoarea politica. Mi l-am închipuit un fel de bunic inofensiv care-şi priveşte, cu întelegere si vigilenţa totodata, odraslele ce se zbenguie fericite în ograda construita de el…

Primul dubiu l-am avut la recentul Congres al roşiilor, când batrânul activist marginalizat pe vremea lu’ Ceaşca a ieşit la rampă reuşind să culeagă aplauzele audienţei cu „rămân membru PSD, nu am nevoie de titulaturi, am brand-ul meu” şi, în acelaşi timp, să sugereze, fără să se expună, direcţia în care dorea să se voteze: schimbare – huo Geoană, promovarea tinerilor – hai Ponta! Cu naturaleţea tupeului şi charmul tipice unui Mare Conducător, Iliescu părea a fi mai degrabă candidatul favorit decât moşul prăfuit uitat moţăind într-un colt.
Văzând recentele declaraţii pe marginea proiectului legii lustraţiei, mi-am dat seama că octogenarul încă pretinde a fi păpuşar şef. Astfel, se întreabă cu nonşalanţă ce rost ar mai avea azi o astfel de lege cu efecte – în opinia sa – „de tip ceauşist” şi ieşita din „contextul democratic”.
Lupta lui Iliescu cu lustraţia a început exact acum 20 de ani, când s-a împotrivit cu înverşunare Proclamaţiei de la Timişoara. Motivele, pe atunci, erau altele: adoptarea documentului ar fi însemnat sfârţitul visului său de a îl înlocui pe Nea Nicu la cârma ţarii, dar şi excluderea din viaţa politică a tuturor foştilor activişti si securişti repliaţi pe post de revoluţionari. Astăzi, dupa patru planuri cincinale îndeplinite cu brio, când puterea oligarhiei comunisto-securiste a fost restabilita pe plan economic şi politic – ei fiind de facto infiltraţi în absolut toate partidele – motivaţia fostului tovarăş este cu totul alta, ţinând mai ales de imaginea personala în raport cu posteritatea: o eventuală lege a lustraţiei ar delegitima implicit mandatele de Preşedinte al României deţinute de Iliescu şi cu asta s-ar duce dracu’ „brand-ul”…lucru „tipic ceauşist şi în afara contextului democratic”.





Epidemie la nivel national: A/H1N1 – radacina Dambovita

27 01 2010

La rusi e mai simplu: Putin da un ordin (sau…in fine…Medvedev!) si cantaretul sau favorit devine deputat al Dumei de Stat.
La noi, e un pic mai complicat (mama ma-sii de democratie!!!): nu-l poti pune pe Prigoana Jr. din prima-n Parlament ca tre’ sa se si aleaga, si, cum nu au pus botu’ nici o treime dintre alegatori, faci un artificiu de calcul. Ca sa recompensezi intr-un fel votu’ diasporei, ii dai lu’ Branza un contract de 3 milioane de euroi, sa scape el Metrorex-ul de sobolani ca-i cunoaste mai bine!

Pai, dom’ Presedinte ales (de noi), pe juma’ din banu’ asta va aduceam o armata-ntreaga de matze sterilizate, „made in Italy”, si rezolvam un pic si criza economica: bietele animale aveau casa si masa asigurate iar „conationalii” se lasau de ciordit portofele si-si deschideau firma in regula, pe baza de motive de ecologie…sa moara mama!





S-a facut dreptate!

17 01 2010

In sfarsit, dupa nenumarate dispute, dupa ce o intreaga haita de Ciutaci au blestemat-o si au facut-o cu ou si cu otet, diaspora romaneasca are parte de o binemeritata clarificare, toate zvonurile ce o dadeau partasa la realegerea Marinarului in fruntea tarii dovedindu-se rauvoitoare si nefondate.

Nesperatul ajutor vine, in mod ciudat, de la insasi sotia perdantului in cursa prezidentiala, care declara la Antena 3 ca adevarata cauza a esecului lui Mircea Geoana este un misterios „atac energetic” desfasurat in timpul confruntarii live de la Timisoara, fapt prezentat, de altfel, si de catre seful de campanie Hrebenciuc, ba chiar de catre exviitorul presedinte in persoana!
Dupa ce imaginea in strainatate ne-a fost in mod iremediabil terfelita de tigani, ciorditori si fetele de la strada, iata ca macar acasa lucrurile s-au limpezit….inca ma trec sudorile gandindu-ma, in lumina acestor declaratii, cate oale s-ar fi spart in capu’ nostru acum daca am fi avut proasta inspiratie ca pe 13 decembrie sa fi votat invers!





Motul de la basca

20 12 2009

Au trecut si alegerile astea…cu opinteli, cozi pe la sectiile de votare, contestatii si renumarari de voturi nule(!). Da’ au trecut si, de-o fi bine sau rau, toata povestea incepe usor, usor sa se stinga si fiecare sa plece pe la treburile sale urandu-si sanatate sa mai apuce sa voteze de cateva ori macar. Cei ce l-au vrut pe Base multumiti ca le-a iesit omu’, ceilalti resemnati cu faptul ca mandatul nu tine-o viata. Altii, simpli spectatori refuzand sa aleaga intre rau si mai rau, s-au multumit sa priveasca tabela de marcaj cu mainile-n buzunare, bucurosi poate ca n-au pus suflet intr-o cauza straina.
Arena multicolora si zgomotoasa se stinge incet, incet, lasand in urma jumatati de afise, fluturasi mototoliti si coji de seminte. Si cate-un contestatar pribeag, ranit in amorul propriu – nu de esecul politicianului, ci de faptul de a nu fi avut dreptate el insusi!…

Cand acest ultim rebel nemultumit este ziarist, se numeste Ciutacu si are si un blog de „vorbe grele”, imposibil ca maturatorii, ce tocmai au inceput a curata pavajul, plus doi-trei trecatori tarzii, sa nu-i acorde credit cateva ultime minute ascultandu-l varsandu-si naduful pe cei care au inclinat decisiv balanta: diaspora romaneasca. Sunt „prosti ori snobi”, spune Ciutacul, un fior cald si placut trecand printre putinii ascultatori care s-au si vazut pusi de partea cealalta, in tagma desteptilor… Dar senzatia e trecatoare si, desi ar mai avea venin de scos oratorul, gasca se sparge pe masura ce fiecare intelege ca antenistul se lupta cu propriile-i himere.

„Acu’ o sa mai zica vreo doua s-apoi a mere si el la culcare” se scurge gandul molcom, de ardelean, al unui privitor de pe cealalta parte de strada, in timp ce-si potriveste, cu o miscare aproape tandra, motul de la basca.





Sfantul Interes

7 09 2009

Faptele: La cea de a 66-a editie a „Mostra internazionale d’arte cinematografica di Venezia”, la sectiunea „Orizonturi”, a fost prezentat filmul lui Bobby Paunescu, „Francesca”, avand-o ca protagonista pe Monica Barladeanu. Primita cu deosebit entuziastm, pelicula a suscitat si polemici intrucat, chiar in deschidere, doi politicieni italieni, Alessandra Mussolini si Flavio Tossi, sunt categorisiti drept „tarfa”, respectiv „idiot”.Drept urmare, nepoata lui Mussolini ameninta cu actiuni legale, in timp ce Asociatia Cinematografelor Venetiene (ACV) decide suspendarea proiectiei filmului in salile din orasul laguna.

Printre protagonisti Flavio Tossi, primar al Veronei din partea partidului nationalist Lega Nord, cunoscut mai ales prin faptul ca, imediat dupa investitura, a dispus scoaterea fotografiei Presedintelui Italiei, Giorgio Napolitano, de pe siteul oficial al primariei, intrucat il considera „nereprezentativ”.Printre alte realizari, inchiderea „cu cantec” a taberei de nomazi de la Boscomantico si condamnarea sa definitiva, la doua luni cu suspendare, de catre Curtea de Casatie, pentru „propaganda cu idei rasiste”.

Alessandra Mussolini, europarlamentar italian, veche „amica” a romanilor, cunoscuta mai ales pentru pictorialele din editia italiana a Playboi 1983, filme soft sexy si afirmatia, facuta in cadrul unei emisiuni difuzate de RAI1, „mai bine fascist decat poponar”(„meglio fascista che frocio”).

Majoritatea asociatiilor cinematografice din peninsula, actori si regizori prezenti la Venetia, care au sustinut filmul „Francesca” si au denuntat interzicerea sa.

Curvaraseala In numele celor „care muncesc zi de zi pentru un bun raport civil si social intre comunitatea romana si cea italiana”, Asociatia comunitatii ortodoxe si Parohia ortodoxa din Verona condamna filmul si regizorul sau, adresand o scrisoare de sustinere primarului Tossi, acelasi care le-a promis un teren pe care urmeaza sa fie construita o biserica ortodoxa.

Si mai ziceti de politicienii de la Bucuresti, ca-s pe interes!!!