Soluţii de criză neaoşe

29 04 2010

Nu, nu este vorba despre criza economică, deşi – zic eu – aceasta ar trebui să fie principala prioritate a guvernanţilor noştri. Pe lângă problemele create de recesiunea la nivel mondial, România se confruntă de o bună perioadă si cu un alt tip de criză: de imagine.

Pe de o parte, serviciile de proastă calitate şi preţurile foarte ridicate care reuşesc să surclaseze bogăţia peisagistică şi culturală a tării, descurajând amatorii de turism de pe alte meleaguri. Nenumăratele taxe şi impozite, plus faptul că nimic nu se mişcă fără şpagă sau ordin de la partid, care determină un număr din ce în ce mai mic de investitori străini să ne calce pragul. Faptul că, odată ajuns la Otopeni, călătorul neavizat este luat pe sus de taximetristul cu glas mieros care, după nici 15 kilometri, se transformă în bestie pretinzând 120 de Euro…de restul ocupându-se tuciurii din jurul Garii de Nord.
Pe de altă parte, românii de toate etniile care, în doar doi ani de cetăţenie europeană, au reuşit să fie huiduiţi prin toate ţările batrânului continent drept hoţi, cerşetori şi violatori.
În încercarea sa de a mai îndulci imaginea ţării şi a locuitorilor ei, statul român cheltuieşte, în condiţii de criză economică severă, o grămadă de bani, incomparabil mai mult decât se duce pe prinderea, tratarea şi adăpostirea câinilor fără stăpân din Bucureşti. Asta fără a pune la socoteală faptul că bietele animale se aleg doar cu firmiturile, mai mult de jumătate din sumă ducându-se pe salariile directorilor şi angajaţilor de la adăposturi.
În aceste condiţii, prefectul capitalei a ieşit la rampă propunând adoptarea unei legi care să permită eutanasierea patrupedelor nerevendicate în termen de 7 zile.Idee neinspirată sau doar eculubraţie tâmpă emisă din lipsă de ocupaţie între somnicul de după amiază şi cină, ne va costa oricum. O simplă privire aruncată ziarelor, site-urilor de ştiri sau FB este suficientă pentru a vedea reacţiile europenilor:HUGE RALLY TO PROTEST THE DECISION TO KILL DOGS IN BUCHAREST AND ROMANIA

Vom cheltui şi de data aceasta, tot de la buget, o bască de bani pentru a-i convinge pe cei de peste hotare că nu suntem bestii nemiloase cu inima înpietrită. Asta până când unui alt prefect, ministru sau mâncător-de-salariu-gras-de-la-stat îi va veni o nouă idee năstruşnică: de a-şi da cu dreptu-n stângu’.

Anunțuri




Un baiat cu potential

17 03 2010

Ca, dupa prezidentialele de anul trecut, cucerirea gratiilor diasporei a devenit una dintre prioritatile politicienilor romani este clar: o denota nu numai noile „organizatii” PD L sau PSD rasarite ca ciupercile pe tot cuprinsul Italiei, dar si lupta stransa intre actualii parlamentari alesi in colegiile din strainatate.

Mai nou, au intrat in joc si aspirantii la titlul de „reprezentant al diasporei” in forul legislativ, obiectivul pe termen scurt fiind acela de a demonstra sefilor de la Bucuresti potentialul lor in ceea ce priveste coagularea unei mase cat mai mari de romani.
Unul dintre acestia, un „baiat destept”, a gasit o oportunitate: mult trambitata „greva a strainilor” desfasurata pe 1 martie, protest la care, in mod normal, comunitatea romaneasca ar fi trebuit sa participe. Doar ca, cunoscand hibele noastre nationale in ceea ce priveste solidarietatea si faptul ca romanul, daca are de munca pe bani ca la cules de prune, tot zice ca-i bine, Marian Mocanu, consilier onorific al Presedintelui Senatului Romaniei, sub pretextul „evitarii crearii unei situatii de autoizolare”, chema romanii sa boicoteze greva. Lucru usor previzibil si care s-a si intamplat!
In ultimul numar al „Gazetei Romanesti”, Mocanu culege roadele: ” multumeste romanilor ca au dat dovada de spirit de responsabilitate si nu au participat la greva imigrantilor”
Bravo „MAREAN”, sunt convins ca sefii tai te vor propulsa pe liste in 2012!…nu pentru vrajeala asta, ca sunt convins ca n-au halit-o, ci pentru…potential!

PS. Prevazusem „miscarea” cu cateva saptamani inainte si am scris-o aici





Cand pierzi trei puncte la scorul de 0 – 0

23 01 2010

Anul trecut a fost cel mai slab, din punct de vedere electoral, dintre cei 20 de dupa Revolutie.Un fel de meci la sfarsitul caruia regreti ca ai dat banu’ pe biletul de intrare, singurele faze notabile fiind datu’ la gioale si neputinta arbitrului…Fotbalul este, insa, o indeletnicire mult mai democratica: la sfarsitul partidei fanii pot contesta antrenorul, alegerile sale tactice, lipsa de randament a jucatorilor sau chiar conducerea clubului iar in urma acestor contestatii, tinand cont de faptul ca fluxul de lichiditati, in mare masura, provine de la suporteri, intervin adeseori schimbari.

In politica nu a fost asa. Noi insine, fani devotati, chibiti sau simpli spectatori ne-am amagit cu iluzoria implicare in joc determinand jalnica finala in care doi tipi s-au cotonogit pe rupte si atat. Niciunul dintre ei nu a venit cu solutii, alternative sau perspective, nici macar cu de acum obisnuitele promisiuni care sunt date uitarii imediat dupa…nimic! Totul s-a bazat pe demonizarea adversarului, sfarsind ca in final voturile sa fie acordate conform unei scale de valori strambe: s-a ales Geoana pentru a fi impotriva lui Basescu si viceversa, niciunul dintre cei doi neintrunind conditia minima pentru a fi votat el insusi si programul sau.
La sfarsitul partidei, cu toate biletele vandute, cu invingatori si invinsi binemersi – caci pentru ei criza economica nu a venit inca! – nu ne mai ramane decat a ne duce dezamagiti la casele noastre, fara promisiuni si fara posibilitatea de a contesta ceva: cum am putea cere sa fim inlocuiti noi insine?!





S-a facut dreptate!

17 01 2010

In sfarsit, dupa nenumarate dispute, dupa ce o intreaga haita de Ciutaci au blestemat-o si au facut-o cu ou si cu otet, diaspora romaneasca are parte de o binemeritata clarificare, toate zvonurile ce o dadeau partasa la realegerea Marinarului in fruntea tarii dovedindu-se rauvoitoare si nefondate.

Nesperatul ajutor vine, in mod ciudat, de la insasi sotia perdantului in cursa prezidentiala, care declara la Antena 3 ca adevarata cauza a esecului lui Mircea Geoana este un misterios „atac energetic” desfasurat in timpul confruntarii live de la Timisoara, fapt prezentat, de altfel, si de catre seful de campanie Hrebenciuc, ba chiar de catre exviitorul presedinte in persoana!
Dupa ce imaginea in strainatate ne-a fost in mod iremediabil terfelita de tigani, ciorditori si fetele de la strada, iata ca macar acasa lucrurile s-au limpezit….inca ma trec sudorile gandindu-ma, in lumina acestor declaratii, cate oale s-ar fi spart in capu’ nostru acum daca am fi avut proasta inspiratie ca pe 13 decembrie sa fi votat invers!





Praf in ochi

28 11 2009

Dreptul la vot al romanului, pe aceeasi paralela 45 dar undeva mai la vest, este reglementat nu doar de Constitutie ci si de proasta organizare. Pe 22 noiembrie, la Torino, dupa trei sau patru ore de asteptare in frig, mai multor sute (unii vorbesc chiar de o mie!) de concetateni de-ai nostri le-a fost pur si simplu trantita usa-n nas, aceasta fiind unica solutie gasita de catre BEC, organizatorul acestui scrutin.

Oricine ar fi avut curiozitatea sa caute pe net, ar fi putut cu usurinta afla ca in provincia Torino sunt rezidenti peste 60.000 de romani. Cu toate astea, a fost pusa la dipozitie o singura sectie de votare, 8.400 de buletine de vot si 5(cinci) stampile, asta in conditiile in care era vorba nu numai de alegeri prezidentiale dar si de referendum. Si ca sa nu lipseasca cireasa de pe tort, consulul general Buje a dat bir cu fugitii la o alta sectie de vot de la Genova, lasand totul pe mana unui subaltern.
Ceea ce, in absurdul situatiei create, mi-a incalzit totusi inima, a fost faptul ca spre seara, cand pentru majoritatea celor aflati la coada devenise deja clar ca nu vor mai apuca sa voteze, acestia si-au unit glasurile cantand „Desteapta-te romane”…a fost ceva cu adevarat magic.
Constatarea amara este ca doi parlamentari care pretind sa ne reprezinte ne-au promis la un moment dat suplimentarea numarului sectiilor de votare din strainatate. Parea ca s-ar fi tinut de cuvant, dar era doar praf in ochi!





Gradina zoologica

12 11 2009

In anul de gratie 2009, la doua decenii dupa Revolutia din Decembrie (da, eu o scriu cu majuscule fiindca sunt unul care a trait-o si care a crezut in ea!), ne gasim intr-o Romanie plina de vorbe, de foame si de datorii. Si, mai ales, goala de perspective.
Am platit greu privilegiul de a vorbi liber, unii cu pretul vietii, majoritatea cu umilinta traiului de zi cu zi in speranta iluzoriului „mai bine” care va sa vie. In incapatanarea noastra de a ne minti ca ieri a fost mai rau, n-am observat ca, usor, usor, hidra careia pretindeam a-i fi taiat capul a renascut si ne-a covarsit.
In fata tavalugului dezlantuit s-au prefacut a ceda, insa nu era decat o miscare strategica dintr-un joc ale carui reguli noi nu le cunosteam. Ne-au dat dreptul de a striga dar in subsolul contractului, cu litere minuscule, scria ca nimeni nu ne va da atentie…

Ne regasim urland azi, in anul de gratie 2009, inconjurati de un inexpugnabil zid de nesimtire.In afara sa, oameni normali se opresc o clipa a se amuza de vaicarelile noastre, apoi isi vad de viata de zi cu zi: Iliescu isi publica articolul „Douazeci de ani de postcomunism”, Geoana, principal artizan al mai-mult-ca-pagubosului contract Bechtel, candideaza la presedentie, Nastase, in linistea mostenirii de la matusa’ si a vilei de la Cornu, lanseaza pe net actiunea „Sa inventariem minciunile lui Basescu”…
Presedintele ales se opreste mai mult, cateva minute-n sir, ne priveste si rade. Cu gura pana la urechi.





Tehnica asteptarii

1 11 2009

Basescu este in carti! Si, daca rezultatele sondajelor (cele reale, nu „facaturile” aruncate pe piata!) vor continua sa-l dea favorit si in urmatoarea perioada, lupta cea mare se va da intre actualii „amici” Antonescu si Geoana, la bataie fiind accederea in turul doi.Deocamdata cei doi si-au concentrat fortele pentru a eroda procentajul marinarului insa, daca aceasta nu va da rezultate semnificative, inevitabil vor trebui scoase toate dosarele…de fapt Crin intrevede deja aceasta posibilitate, asa ca a inceput timid sa-l faulteze pe Mirciulica.

Evident, la ceea ce duce fiecare dintre ei in spate – unul, interesele unei intregi gasti de baroni locali pusi pe jaf, iar celalalt, floarea multimiliardarilor in cardasie cu multinationale in goana de profit – un conflict deschis intre cei doi ar putea insemna o sinucidere, mai ales ca niciunul dintre ei nu a reusit sa convinga pana acum.
Este ceea ce asteapta si presedintele portocaliu, care face miscari minore, sacrificand cate-un pion, in speranta loviturii decisive care sa-i asigure in ultimul tur un adversar confortabil.
In urmatorul post va voi spune de ce vom avea anticipate anul viitor1