Eu cu cine votez?

5 12 2012

Dragă Curte Constituțională,

Știu, ai dreptate, în mod normal nu te-aș putea deranja cu problemele mele: există instituția Avocatului Poporului căreia ar trebui să mă adresez pentru a-mi face auzită jalba. Mi-e teamă însă – spun gurile rele că ar fi fost politizată în vară și că ar fi devenit un fel de apendice de fațadă, să nu ne tragă Europa de urechi că n-am avea. Da’, mai presus de toate, dragă Curte Constituțională, m-am gândit că – știi și tu foarte bine! – în România noastră, până să ajungi la Dumnezeu te mănâncă sfinții…

Vin alegerile legislative și, ca orice cetățean conștient de îndatoririle sale civice, am căutat să nu fiu prins pe picior greșit: am verificat unde și în ce condiții pot vota, orarul – să nu cumva să întârzii! – și am răsfoit toate ofertele candidaților din circumscripția mea. Ajuns la acest punct, m-am cam blocat: niciunul dintre cei care-și dispută un loc de deputat sau senator pentru diaspora nu a reușit să mă convingă: unii dintre ei, cei care încă își exercită primul mandat conferit de românii din străinătate, nu au făcut în acești patru ani nimic concret pentru a-mi îmbunătăți viața, mie sau comunității din care fac parte. Ba, dimpotrivă, senatorul Badea chiar a dat cu bâta-n baltă votând pentru a-mi mări taxele consulare, deși chiar dacă s-ar fi abținut legea ar fi trecut oricum. Acestora – m-am hotărât! – nu pot să le acord din nou încrederea mea. Alții, și ei ”pe post” în parlament însă aleși în alte circumscripții, m-au umilit în trecut cu declarațiile lor sau au avut o activitate extrem de slabă (ca să nu zic de-a dreptul păguboasă, referindu-mă la gestionarea cazului Mailat de către fostul ministru de interne, actual senator, Cristian David). Nici aceștia nu cred că ar putea reprezenta soluția pe care mi-o doresc. Ar mai fi câțiva: cei ale căror promisiuni electorale de-a dreptul deșănțate m-au descurajat chiar de la început, exponenții unor partide xenofobe cu care nu voi vota niciodată sau un candidat care nici măcar nu și-a făcut o minimă publicitate – este pe listă și atât!

Eu cu cine votez?

Eu cu cine votez?

Bineînțeles, există și votul în alb – mi-am zis. Din păcate, citind reglementările în vigoare, am constatat că votul în alb este definit ca fiind ”buletinul de vot care nu are aplicată ștampila VOTAT” și că nici măcar nu va fi luat în considerare ca fiind vot valabil exprimat…

Răsfoind articolele din Constituție care se referă la drepturi și libertăți, dragă Curte Constituțională, mi-am dat seama că, printr-o ironie a soartei, nu-mi sunt aplicabile, nici mie și nici altor cârcotași ca mine: ne este îngrădită libertatea gândirii și a opiniilor, garantată de articolul 29, prin faptul că nu ne putem exprima opinia politică prin vot. Adică, eu și, probabil, mulți alții suntem practic împiedicați de către actuala lege electorală în vigoare să exprimăm prin vot faptul că NU NE SIMȚIM REPREZENTAȚI de niciuna dintre opțiunile de pe buletinul de vot. Sigur, nu vom fi singurii privați de drepturi sau libertăți constituționale de către această lege electorală șubredă (și prietenii mei, care se află în aceste zile în vizită în Italia, nu vor avea dreptul de vot fiindcă nu sunt nici domiciliați și nici rezidenți aici) însă, reflectând la procentul de participare la urne de acum patru ani, când mai puțin de jumătate dintre români au decis actualul parlament, un gând fugar m-a îngrijorat: nu cumva nu sunt eu o excepție, ci doar o voce a majorității care, din lipsa instrumentelor legale de a-și manifesta refuzul de a fi părtași ai unei clase politice viciate, a renunțat să se prezinte la urne?

Închei, dragă Curte Constituțională, cu o singură întrebare: eu cu cine votez?

Anunțuri




Dl. Goe faţă cu reacţiunea

28 05 2010

Dl. Goe e un tip cu prinţipuri morale puternice: ” Nu dialoghez cu pseudo-anonimii agresivi cu atac la persoană dar le restituiesc în automat toate agresiunile!”
Ca tot omu’ de bon ton, stimabilul trebuia musai să se aleagă, dacă nu în Parlament – măcar primvicepreşedinte la organizaţia orange de la Roma, să nu ramână fără coledzi, care mă-nţelegeţi dumneavoastră…drept care s-a pus trup şi suflet în slujba înaltelor idealuri propovăduite de Partid, reuşind chiar să fie notat ca fidel postac pe varii forumuri al importantelor documente şi comunicate ale Onorabilului Deputat Brânză, şeful său direct.
Dl. Goe are şi asociaţiune, al cărei fericit preşedinte este şi care îi poartă – se putea altfel!? – ilustrul nume: GOE (Grupul Oportunist European), cu scop major de propăşire a neamului şi a patriei pe calea votării conform cu interesurile care este.

De câteva zile încoace, onor stimabilul se confruntă cu o problemă morală şi de prinţip insurmontabilă. Iată faptele:
Implicarea eroului nostru în campaniile electorale ale Onorabililor Brânză şi Badea din 2008 şi, ulterior, în alegerile pentru Preşedenţia ţării, i-au adus stimabilului, pe lângă bucuria funcţiei de primvicepreşedinte al organizaţiei Roma (şi aceasta de scurtă durată, dat fiind că prin decizia BPN al PD-L Italia din 21.04.2010 organizaţia Roma a fost dizolvată), o pagubă în propriul buzunar de 4.300,00 Euro, bani cheltuiţi cu varii afişe şi închirieri de camionete publicitare dar şi cu angajarea la negru, pe 50 de Euro pe zi plus masă şi adălmaş, a doi ” distributori de manifeste care munceau în stațiile metrou de dimineața de la 6.00 până seara la 20.00″. Fiind om de înaltă moralitate, Dl. Goe a aşteptat liniştit considerând că „am avut pretenții ca cel puțin să mi se propună variante pentru recuperarea capitalului investit și nicidecum să fiu înlăturat.Parlamentarii au datorie morală și materială față de noi și nu invers. Consider necesar și fundamental ca dumnealor să-și deschidă birouri parlamentare plătite din sumele forfetare acolo unde au cules voturi,merităm să beneficiem 300-400 € lunar pentru un birou parlamentar din acele multe milioane pe care le trimitem lunar în România,din ultima statistică oficială rezultă că în ianuarie 2010 au intrat din Diaspora 630.000,000 €. Așadar,dacă s-ar fi întâmplat conform așteptărilor mele,astăzi, cel puțin comunitatea românilor din Roma ar fi avut un contact direct cu parlamentarii de la București, iar eu mi-aș fi recuperat capitalul investit (…) Din păcate am rămas doar cu paguba materială și cu multă deziluzie.Cer ca în ceasul al doisprăzece-lea să se ia măsuri favorabile mie”
Desigur, în virtutea solidelor prinţipuri ce-l călăuzesc în viaţă, după lunga aşteptare în van şi deziluzia provocată de desfiinţarea postului de primvicepreşedinte, Dl. Goe a adresat o scrisorică coledzilor cerându-le ajutorul, dacă nu, ca orice gentilom care se respectă, ameninţând chiar cu publicarea în presa scrisă (chiar la „Resboiul”!) a importantelor documente şi poze care să-i confirme paguba.

Cum spuneam, simpaticul nostru amic este în mare dilemă: pe de o parte mirajul cărţii de vizită cu titulatura de Primvicepreşedinte şi Partidul la putere, pe de alta Opoziţia care-i face din ce în ce mai des cu ochiul şi cu care, deşi s-au scuipat în nenumărate rânduri, dacă interesul naţiunii o cere s-ar putea chiar pupa în bot.

PS. „Scrisorica” există şi e pusă la păstrare!