România în sens giratoriu

30 09 2010

Publicat în ORA ROMÂNIEI nr 4/25.09.2010

„Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne…”

De vreo douăj’ de ani ne tot învârtim în jurul cozii. Practic, România pare a fi nimerit în miezul unei discontinuităţi spaţio-temporale ce face ca totul să rămână aşa cum a fost, un fel de Australie încăpăţânându-se să-şi păstreze peste vremuri dinozaurii, în ciuda pretenţiei de schimbări democratice, a apartenenţei la o Europă unită şi a ciotului de autostradă neterminată. Singurele a se fi schimbat cu adevărat sunt cifrele, însă într-o mică măsură, această „anomalie în anomalie” afectând doar numărul şi mărimea conturilor, a proprietăţilor şi a afacerilor celor câteva sute de politicieni ce joacă pe rând, la fiecare patru ani de două decenii încoace, rolul „răului cel mic”. Şi care se transformă, pe măsură ce timpul trece, într-o nouă specie, intangibilă, într-o castă având unic scop îmbogăţirea personală pe orice cale şi perpetuarea propriei hegemonii.

Puţine s-au schimbat în România însă noi, mulţimea, prostimea ce face ca acel petec de pământ să fie numit aşa, nu ne numărăm printre ele. Evident, cursul vremii ne-a determinat să dăm salamul de soia pe Coca Cola şi termopane, însă mie aceasta îmi pare a fi mai mult un accident evolutiv care confirmă regula: continuăm impasibili, într-un fel de acces de masochism colectiv, să alegem între un rău şi altul, să dăm girul nostru unuia sau altuia care a mai fost şi a mai promis… Este, dacă vreţi, un perpetuu show live, un „Ciao Darwin” în care eternul câştigător va fi echipa restrânsă de şmecheri, noi restul având rolul de recuzită, de umplutură destinată a se face de râs şi a-şi aplauda propriul eşec…
Nu, să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu vreau să vă propun un nou partid al cărui lider să fiu împreună cu amicii mei, nu vă cer să-mi acordaţi mie încrederea în numele unei soluţii miraculoase pe care nu o deţin, departe de mine gândul de a mă substitui celor ce ne joacă destinele la ruletă! Singurul lucru pe care-l doresc este starea de normalitate, aşa cum se vede ea privită de pe alte meleaguri: cu politicieni a căror unică preocupare să fie bunăstarea ţării şi a alegătorilor lor, cu judecători fără balanţă contrafăcută, cu poliţişti necorupţi şi doctori fără buzunar pentru plic. Vreau un preşedinte pentru care să nu fiu un „găozar” şi un premier ce nu mă va trimite să-i număr ouăle, vreau să scăpăm odată de tumoarea aceasta de interese, conturi,televiziuni şi averi care ne sufocă ţara!
Iar primul pas este să ne trezim din letargie şi să le arătăm că, deşi „proşti”, suntem mulţi, mult mai mulţi decât şi-ar fi închipuit ei!

Reclame




Câteva întrebări care nu-mi dau pace…

13 05 2010

Preşedintele Băsescu şi-a asumat tăierea-n carne vie: mai puţin la salarii, pensii, ajutoare de şomaj, mame, copii şi, în general, la cetăţeanul din afara sferei de clienţi a PDL. Pare a fi, după cuvintele sale, singura modalitate de a salva ţara de la un faliment grecesc. Opoziţia nu are soluţii: PNl tace mâlc şi refuză orice consultări iar PSD propune în schimb impozitarea diferenţiată a salariilor, variantă care ţine mai mult de gargara pentru electorat decât de logica matematicilor elementare, văzând purcoiul de bănet care ar trebui colectat. În acelaşi timp, ambele partide dau de înţeles că nu ar fi dispuse să intre la guvernare (mai puţin Geoană, care s-a mai visat o clipă premier, până l-a trezit Ponta).

Fiind eu un ignorant în ceea ce priveşte economia şi finanţele, arunc câteva presupuneri sub formă de întrebare doar-doar s-o găsi cineva mai isteţ sa-mi dea peste bot cu vreo soluţie miraculoasă de ieşit din rahat:
1. Dacă situaţia e chiar aşa de nasoală încât ar putea afecta România ca ţară, deci siguranţa naţională, nu ar trebui chemaţi să dea cu subsemnatul toţi miniştrii de finanţe şi prim-miniştrii din 2007 încoace, cei care cunoscând situaţia – sau, dimpotrivă, ignoranţi fiind! – din motive electorale, de cumetrie sau şpagă ne-au vârât mai abitir în fundătură? Dar Preşedintele, garant al integrităţii şi suveranităţii naţionale şi şef al CSAT?
2. Admiţând că în toată această perioadă susnumiţii factori decizionali ar fi fost ocupaţi cu faultarea bugetului de stat în favoarea firmelor proprii, de familie, neam sau culoare politică, FMI, dispunând de instrumentele de urmărire a fluxului de bani, nu ar fi putut să-i tragă de mânecă: „bă, lăsaţi-o dracu’ de miuţă că vă duceţi de râpă”!? Sau a fost mai profitabil să ne dea fără număr şi să vină apoi acum, în al doisprezecelea ceas, să ne pună condiţii de teama de a nu-şi mai vedea dobânzile?
3. Având tot mai clară perspectiva oportunităţii de a deveni primul Preşedinte suspendat al României şi ştiind că la viitoarele alegeri PDL riscă să ia mai puţine voturi decât Sexi Brăileanca cu un oral pe Youtube, să fi dat Traian ordinul: „Şo pă ei şi luaţi cât apucaţi”?
4…
Atât că m-am enervat şi-mi vine să înjur!





Tehnica asteptarii

1 11 2009

Basescu este in carti! Si, daca rezultatele sondajelor (cele reale, nu „facaturile” aruncate pe piata!) vor continua sa-l dea favorit si in urmatoarea perioada, lupta cea mare se va da intre actualii „amici” Antonescu si Geoana, la bataie fiind accederea in turul doi.Deocamdata cei doi si-au concentrat fortele pentru a eroda procentajul marinarului insa, daca aceasta nu va da rezultate semnificative, inevitabil vor trebui scoase toate dosarele…de fapt Crin intrevede deja aceasta posibilitate, asa ca a inceput timid sa-l faulteze pe Mirciulica.

Evident, la ceea ce duce fiecare dintre ei in spate – unul, interesele unei intregi gasti de baroni locali pusi pe jaf, iar celalalt, floarea multimiliardarilor in cardasie cu multinationale in goana de profit – un conflict deschis intre cei doi ar putea insemna o sinucidere, mai ales ca niciunul dintre ei nu a reusit sa convinga pana acum.
Este ceea ce asteapta si presedintele portocaliu, care face miscari minore, sacrificand cate-un pion, in speranta loviturii decisive care sa-i asigure in ultimul tur un adversar confortabil.
In urmatorul post va voi spune de ce vom avea anticipate anul viitor1





M-am saturat!

16 09 2009

M-am saturat de aceasta Romanie care nu-i a mea!De hoarda de politicieni smenari si corupti, de interlopi care fac legea, de multinationale care dau spaga pentru a-si asigura contracte grase pe spinarea mea si a ta!M-am saturat sa strig mut si sa stau capra!

M-am saturat de clasa politica din Romania!De toti acesti parveniti agramati a caror unic tel este de a acumula bani si putere, cu orice pret.M-am saturat de iluzia alegerilor, cand, de fapt, singurii castigatori sunt tot ei! Mi-e greata de parlamentari care-mi impun moralitatea in timp ce ei fac tot ce le trece prin cap.Si de coruptie fara corupti! E plina tara de vilele, terenurile si proprietatile lor, „mostenite” de pe urma comisioanelor, de firme si firmulete inscrise pe numele prietenilor prietenilor lor si care au un unic scop: stoarcerea tarii si a noastra.De toate acestea mi-e lehamite!

Sunt satul sa trec strada pe zebra, tinand ochii bine deschisi ca nu cumva sa ma zdrobeasca bolidul unui interlop cu sabie, mandat de captura international si prieteni la Politie si Parlament.

Refuz sa mai intru in spitalul acela infect unde portarul, asistenta, doctorul si directorul asteapta spaga pentru a-mi salva viata.

Nu vreau sa mai am de-a face cu politisti care pandesc ascunsi cu radarul pentru a-si face bani de cadouri de Craciun.Si nici cu aceia care-si incaseaza periodic plicul pentru a inchide ochii.

Ca justitia este oarba o stim cu totii, dar nu de-a dreptul chioara si tembela sa arunce in puscarie un amarat care a furat o paine de foame, iar celui care a tras tepe de miliarde sa-i dea drumul si sa-l scoata basma curata!

M-am saturat sa fiu „fraierul” si ei „desteptii”, sa isi bata joc de noi toti de parca am fi pe mosia lor!

Nu-mi trebuie autostrada la pret de cinci si refuz ca multinationalele sa plateasca spaga grasa pentru a se imbogati pe spinarea noastra si a resurselor romanesti.

Mi-e sila de televiziuni si jurnale aservite, limbi in fundurile grase ce stau in fotoliile puterii si opozitiei.

Am obosit sa mi se spuna ca-i criza si trebuie sa strang cureaua, in timp ce leprele din fruntea tarii se lafaie si-i doare-n cot!

Nu vreau sa mai fiu un roman ratacit in Italia si sa nu stiu sigur daca vreau sa ma-ntorc acasa sau nu!

Daca si tu simti acelasi lucru, hai sa le aratam ca noi suntem cei multi si ei putini, ca noi putem sa-i schimbam si nu ei pe noi, ca noi suntem romani adevarati si cinstiti, iar ei doar o haita de infractori!

In primul rand, pentru a restabili echilibrele si a le sterge iluzia ca suntem niste oi bune de muls, avem nevoie de o demonstratie de forta: cum alegerile prezidentiale sunt deja adjudecate in favoarea lor, va propun sa mergeti la vot si sa votati nul!Fiindca, daca am vota „in alb”, nu ma-ndoiesc sa se gaseasca destule slugi care sa puna stampila in locul nostru.
Difuzati acest mesaj pe toate canalele, tinand cont ca nici un roman cu bun simt nu ar putea sa conteste afirmatiile sustinute.
Dati-mi un semn ca nu sunt singur lasand parerea sau propunerea voastra, sau chiar o simpla adresa de mail, la http://www.eugenvilcu.wordpress.com

Acesta este inceputul…fiindca m-am saturat intr-adevar!