Eu cu cine votez?

5 12 2012

Dragă Curte Constituțională,

Știu, ai dreptate, în mod normal nu te-aș putea deranja cu problemele mele: există instituția Avocatului Poporului căreia ar trebui să mă adresez pentru a-mi face auzită jalba. Mi-e teamă însă – spun gurile rele că ar fi fost politizată în vară și că ar fi devenit un fel de apendice de fațadă, să nu ne tragă Europa de urechi că n-am avea. Da’, mai presus de toate, dragă Curte Constituțională, m-am gândit că – știi și tu foarte bine! – în România noastră, până să ajungi la Dumnezeu te mănâncă sfinții…

Vin alegerile legislative și, ca orice cetățean conștient de îndatoririle sale civice, am căutat să nu fiu prins pe picior greșit: am verificat unde și în ce condiții pot vota, orarul – să nu cumva să întârzii! – și am răsfoit toate ofertele candidaților din circumscripția mea. Ajuns la acest punct, m-am cam blocat: niciunul dintre cei care-și dispută un loc de deputat sau senator pentru diaspora nu a reușit să mă convingă: unii dintre ei, cei care încă își exercită primul mandat conferit de românii din străinătate, nu au făcut în acești patru ani nimic concret pentru a-mi îmbunătăți viața, mie sau comunității din care fac parte. Ba, dimpotrivă, senatorul Badea chiar a dat cu bâta-n baltă votând pentru a-mi mări taxele consulare, deși chiar dacă s-ar fi abținut legea ar fi trecut oricum. Acestora – m-am hotărât! – nu pot să le acord din nou încrederea mea. Alții, și ei ”pe post” în parlament însă aleși în alte circumscripții, m-au umilit în trecut cu declarațiile lor sau au avut o activitate extrem de slabă (ca să nu zic de-a dreptul păguboasă, referindu-mă la gestionarea cazului Mailat de către fostul ministru de interne, actual senator, Cristian David). Nici aceștia nu cred că ar putea reprezenta soluția pe care mi-o doresc. Ar mai fi câțiva: cei ale căror promisiuni electorale de-a dreptul deșănțate m-au descurajat chiar de la început, exponenții unor partide xenofobe cu care nu voi vota niciodată sau un candidat care nici măcar nu și-a făcut o minimă publicitate – este pe listă și atât!

Eu cu cine votez?

Eu cu cine votez?

Bineînțeles, există și votul în alb – mi-am zis. Din păcate, citind reglementările în vigoare, am constatat că votul în alb este definit ca fiind ”buletinul de vot care nu are aplicată ștampila VOTAT” și că nici măcar nu va fi luat în considerare ca fiind vot valabil exprimat…

Răsfoind articolele din Constituție care se referă la drepturi și libertăți, dragă Curte Constituțională, mi-am dat seama că, printr-o ironie a soartei, nu-mi sunt aplicabile, nici mie și nici altor cârcotași ca mine: ne este îngrădită libertatea gândirii și a opiniilor, garantată de articolul 29, prin faptul că nu ne putem exprima opinia politică prin vot. Adică, eu și, probabil, mulți alții suntem practic împiedicați de către actuala lege electorală în vigoare să exprimăm prin vot faptul că NU NE SIMȚIM REPREZENTAȚI de niciuna dintre opțiunile de pe buletinul de vot. Sigur, nu vom fi singurii privați de drepturi sau libertăți constituționale de către această lege electorală șubredă (și prietenii mei, care se află în aceste zile în vizită în Italia, nu vor avea dreptul de vot fiindcă nu sunt nici domiciliați și nici rezidenți aici) însă, reflectând la procentul de participare la urne de acum patru ani, când mai puțin de jumătate dintre români au decis actualul parlament, un gând fugar m-a îngrijorat: nu cumva nu sunt eu o excepție, ci doar o voce a majorității care, din lipsa instrumentelor legale de a-și manifesta refuzul de a fi părtași ai unei clase politice viciate, a renunțat să se prezinte la urne?

Închei, dragă Curte Constituțională, cu o singură întrebare: eu cu cine votez?

Anunțuri




Un eventual scenariu pentru diaspora

2 06 2010

Am citit de curând aici despre un posibil scenariu pregătit în laboratoarele puterii, cu privire la declanşarea alegerilor anticipate în toamnă. Sincer să fiu, mă întrebasem şi eu, cu câteva zile în urmă, de unde atâta înverşunare în a păstra puterea, mai ales într-un moment dificil cum este acesta, când este evident faptul că, în ciuda declaraţiilor belicoase, însăşi Opoziţia fuge de guvernare ca de dracu’? Drept care găsesc destul de posibilă o atare abordare a problemei din partea PDL…

Ce s-ar întâmpla, în acest caz, în diaspora? Ar merge PDL Italia în continuare pe mâna oamenilor impuşi de Bucureşti, Brânză şi Badea? Ca să fiu sincer, a repropune doi tipi care au dat dovadă de indiferenţă crasă la adresa noastră ar fi curată sinucidere! Primul dintre ei, abonat la contracte grase cu statul, în afara plimbărilor prin juma’ de lume pe banul contribuabilului, n-ar putea bifa la capitolul „realizări” decât un amărât de proiect de lege – şi ăla lovind în interesele românilor de peste hotare. Celălalt, nici măcar atât!
Devine, din acest punct de vedere, extrem de interesantă întrunirea de sâmbătă, la Roma, a BPN a PDL Italia, ocazie în care se vor desfăşura şi alegerile interne. O spun fiindcă PDL este singurul partid românesc ce acţionează în peninsulă (exceptând PIR – Partito Identita Romena – care este însă o formaţiune înregistrată în Italia şi care nu ar trebui să interfereze cu eventualele alegeri româneşti), filialele PSD fiind, practic, inexistente. În teorie, viitorii reprezentanţi ai diasporei în Parlamentul României ar avea o majoră şansă să provină din zona portocalie, de data asta contând însă, cred eu, omul.
Ar avea, oare, PDLiştii „italieni” destule „ouă” pentru a îşi impune proprii candidaţi, în încercarea de a împuşca doi iepuri dintr-un singur foc???





Senator pe de-a moaca

4 03 2010

Viorel Riceard Badea este senator din partea PD-L, reprezentant al colegiului Europa-Asia pentru comunitatile romanesti, din 2008. Intr-un recent dialog, acesta afirma ca „In camapania mea electorala din 2008 nu am promis nimic.”

Joi, 25 februarie, parlamentarul reprezentant al diasporei a fost prezent la Torino, la sediul asociatiei Fratia, pentru o intalnire cu romanii unde s-au „vorbit discutii”, concluzia finala fiind zero. Omu’ se mentine tare pe pozitie si nu promite nimic…cu exceptia, poate, a raspunsurilor la cateva intrebari pe care le pregatisem pentru a fi publicate pe site-ul diaspora romaneasca.it. Cum a trecut o saptamana si inca nu am primit nimic, presupun ca si in acest caz senatorul prefera sa paseze pisica moarta.

– Ce propune Viorel Badea, romanilor din Italia si diasporei in general, pentru 2010?

– Cunoasteti problemele specifice comunitatii? Care este modalitatea prin care va procurati aceste informatii?

– Se spune ca cele doua birouri senatoriale de aici stau mai mult inchise. E adevarat?

– Care este rolul asociatiilor romanesti in acest context?

– Exista asociatii agreeate si altele pe “lista neagra”? Daca “da” care?

– Sunt asociatiile apolitice intr-adevar?

– Ne aflam (Ati fost recent) la sediul “Fratia” de la Torino. Este apolitica?

– Cravata portocalie aveti? (Daca “da” – “Se mai poarta>”)

– Romanii din Italia au votat in proportie covarsitoare Basescu…!?

– Deputatul Branza a primit, multumita votului diasporei, un contract de 3 milioane de euroi cu Metrorex-ul. Dumneavoastra v-au dat ceva?

– Aveti vreo firma, ceva? Sau contracte cu statul?

– Branza este seful?

– Pe aici se spune ca Badea e “al italienilor” iar Branza “al spaniolilor”, care este realitatea?

– Daca se va reduce numarul de parlamentari veti fi in competitie cu Branza?

– Fondurile cerute si cu imparteala gata facuta de catre Branza si destinate, printre altele, si asociatiilor din Italia, vor veni? Umbla zvonul ca ar fi destinate doar celor care au facut sluj in timpul campaniei prezidentiale, e adevarat?

– Pe dumneavoastra v-a afectat in vreun fel “flacara violet”?

– Imediat dupa alegeri, am lansat prin intermediul blogului meu o “Scrisoare deschisa Presedintelui Romaniei”. Stiu ca dumneavoastra ati citit-o…credeti ca a citit-o si Base?

– Doleantele exprimate in scrisoare constituiau un punct de vedere personal insa, ulterior, au fost sustinute de mai multe asociatii ale diasporei din Europa dar si de peste ocean. Dumneavoastra ce credeti?

– Pana la Dumnezeu te mananca sfintii?

– Exista filiale PDL in Italia? Care este baza legala in virtutea careia functioneaza acestea, ca multi spun ca ar fi ilegale?

– Ilinca se alege cu ceva de pe urma succesului PDL la prezidentiale?

– Ce proiecte politice in favoarea diasporei ati promovat pana acum?

– Veti candida si in 2012?

– Mai bine cu Ponta sau cu Geoana?

– Luni se prefigureaza, sub titulatura “1 Martie – O zi fara noi”, o greva generala a imigrantilor…Credeti ca romanii ar trebui sa participe? De ce?

– In politica se “da la gioale”?

– Mesajul dumneavoastra catre cititorii “Diasporei Romanesti”

Iata intrebarile la care nu vom primi raspuns, nici acum si nici macar la viitoarele alegeri, pur si simplu fiindca Viorel Badea prefera sa fie sincer si sa nu promita nimic: vrea sa fie ales pe de-a moaca!





Spoiala de democratie

18 11 2009

Peste mai putin de o jumatate de ora va incepe, pe TVR1, confruntarea dintre cei cinci cei mai bine cotati candidati la presedentia Romaniei. Eu sunt unul dintre cei care au ales sa nu priveasca circul (daca nu va fi un bluff, unul sau mai multi „catindati” razgandindu-se in ultima clipa asa cum a facut-o acum cateva zile Geoana) – nu pentru ca nu m-ar distra, ci fiindca, facand o analiza a zilei de azi, am ajuns la urmatoarele concluzii privind viata democratica din tara:
1.Postul national de televiziune nu este organizatorul acestei confruntari, adevaratii artizani fiind staff-urile electorale ale celor cinci care au gasit de cuviinta sa arunce un os de ros televiziunii publice. Bineinteles ca s-a pus si conditia colaborarii cu doua televiziuni comerciale, apropiate anumitor candidati.

2.”Finala” a fost adjudecata pe baza sondajelor de opinie comandate (si platite, evident!) de catre aceiasi candidati, ceilalti sapte „concurenti” fiind considerati de la bun inceput looseri…asta in conditiile in care Constitutia tarii consfinteste sanse egale pentru toti.

3.Pentru ca lipsea cireasa de pe coliva, s-a organizat o intalnire si pentru outsideri in care acestia, in afara prime time-ului, isi vor putea da cu parerea. Care, oricum, nu va beneficia de audienta marilor finalisti.

In plus, se pare ca fiecare va veni cu moderatorul sau de acasa….uite ca s-a scurs timpul si am avut din nou dreptate: s-a anulat!!!

Prieteni, pentru linistea voastra sufleteasca, mergeti la vot: oricum starea de fapt nu se va schimba!





Gradina zoologica

12 11 2009

In anul de gratie 2009, la doua decenii dupa Revolutia din Decembrie (da, eu o scriu cu majuscule fiindca sunt unul care a trait-o si care a crezut in ea!), ne gasim intr-o Romanie plina de vorbe, de foame si de datorii. Si, mai ales, goala de perspective.
Am platit greu privilegiul de a vorbi liber, unii cu pretul vietii, majoritatea cu umilinta traiului de zi cu zi in speranta iluzoriului „mai bine” care va sa vie. In incapatanarea noastra de a ne minti ca ieri a fost mai rau, n-am observat ca, usor, usor, hidra careia pretindeam a-i fi taiat capul a renascut si ne-a covarsit.
In fata tavalugului dezlantuit s-au prefacut a ceda, insa nu era decat o miscare strategica dintr-un joc ale carui reguli noi nu le cunosteam. Ne-au dat dreptul de a striga dar in subsolul contractului, cu litere minuscule, scria ca nimeni nu ne va da atentie…

Ne regasim urland azi, in anul de gratie 2009, inconjurati de un inexpugnabil zid de nesimtire.In afara sa, oameni normali se opresc o clipa a se amuza de vaicarelile noastre, apoi isi vad de viata de zi cu zi: Iliescu isi publica articolul „Douazeci de ani de postcomunism”, Geoana, principal artizan al mai-mult-ca-pagubosului contract Bechtel, candideaza la presedentie, Nastase, in linistea mostenirii de la matusa’ si a vilei de la Cornu, lanseaza pe net actiunea „Sa inventariem minciunile lui Basescu”…
Presedintele ales se opreste mai mult, cateva minute-n sir, ne priveste si rade. Cu gura pana la urechi.





Cele zece intrebari…

2 09 2009

Magnatul mediei italiene si prim ministru al Republicii, Silvio Berlusconi, a decis chemarea in judecata si cererea de despagubiri in valoare de milioane de euro cotidianelor „La Repubblica” si „L’Unita”, care au dedicat ample materiale „chefurilor” cu tinere aspirante la notorietate sau prostituate, desfasurate la rezidentele private ale premierului.

 

Aceasta decizie este interpretata ca o tentativa de anihilare a ultimelor ramasite ale presei libere din peninsula.

Totul a plecat de la cele zece intrebari, adresate lui Berlusconi, puse de „La Repubblica” imediat dupa izbucnirea scandalului:

1. Cand ati avut ocazia de a o cunoaste pe Noemi Letizia?De cate ori ati intalnit-o si unde?Ati frecventat in trecut sau frecventati si alte persoane minore?

2. Care este motivul care v-a determinat sa nu spuneti adevarul tinp de doua luni, furnizand patru versiuni diferite a felului in care ati cunoscut-o pe Noemi?

3.Nu credeti ca este grav faptul ca ati recompensat cu candidaturi si promisiuni de atribuire a unor responsabilitati fetele care va denumesc „papi”(tati)?

4.Ati fost impreuna cu o prostituata in noaptea de 4 noiembrie 2008 si, conform cercetarilor, exista zeci de astfel de fete care au fost aduse la rezidentele dvs.Stiati ca erau prostituate?

5. S-a intamplat vreodata ca „zboruri in interes de stat”, fara prezenta dvs. la bord, sa aduca oaspeti la petrecerile dvs.?

6. Sunteti sigur ca afacerile de stat nu au avut de suferit de pe urma anturajului dvs.?Puteti asigura tara ca niciuna dintre doamnele pe care le-ati avut ca oaspeti nu are astazi in mana un instrument de santaj?

7. Purtarea dvs. este in contradictie cu politica pe care o promovati: ati mai putea participa la o „Family Day” sau contrasemna o lege care pedepseste clientul unei prostituate?

8.Credeti ca ati mai putea candida la presedentia Republicii?Si, daca excludeti asta, credeti ca ati mai avea autoritatea de a fi prim ministru?

9.Ati vorbit despre un „proiect subversiv” indreptat impotriva dvs. Puteti garanta ca nu ati folosit si nu veti folosi serviciile secrete sau politia impotriva martorilor, magistratilor, ziaristilor?

10. In lumina celor intamplate in aceste ultime doua luni, care este, domnule prim ministru, starea dvs de sanatate?

 

Intrebarile in original se gasesc la http://temi.repubblica.it/repubblicaspeciale-altre-dieci-domande-a-silvio-berlusconi/ si am decis traducerea lor in limba romana si publicarea pe blog in semn de protest impotriva tentativei premierului italian de a limita dreptul la libera exprimare si de a pune la pamant ziarele care nu i se supun.