Tot Caragiale, săracu’…

5 01 2013

A sosit ca o boare, sub titlul pompos de ”Proiect legislativ – Lege pentru românii din străinătate”, copy/paste riguros după normele metodologice de aplicare a unei legi italiene. Într-atât de copy/paste încât despre români se pomenește doar în titlu, textul în sine referindu-se la italieni. În esență, cei care au creat mărețul eveniment pe Facebook (și pe care, în continuare, îi vom numi generic ”Dom’ Covrig”) doresc înființarea pentru românii din străinătate, după modelul italienilor, a unor ”comitete” care, cu sprijinul misiunilor diplomatice din teritoriu, să interacționeze cu autoritățile locale. Totul legiferat în România dar fără valoare pe un teritoriu străin în cazul în care nu există un acord cadru între statele respective, adică un fel de asociații de locatari în care fiecare Dom’ Covrig responsabil (comisar?) se va simți îndreptățit să accepte cu îngăduitoare superioritate plângerile vecinilor de aceeași naționalitate și să se burzuluiască la gunoierii care iar au lăsat mizeria-n tomberon. Tomberon pe care o să-l doară-n burzuluială!
Bun. Lăsând la o parte scopul (pe cât de nobil, pe atât de inutil!), inițiativa menită a face fericiți milioanele de români care mișună în afara țării fără prea mari gânduri de întoarcere, după ce că-i șchioapă din naștere prin plagiat mai e și chioară, neținând cont de un lucru elementar: Dom’ Covrig, în graba obținerii hârtiuței de responsabil/coordonator/emanat/reprezentant/comisar al comunității, propune o dezbatere serioasă cuplată cu celebrarea lui Eminescu, într-un veritabil maraton ”noi cântăm, noi dansăm, noi plătim”, fără a avea o idee clară cu privire la modalitățile efective de promovare a unui proiect legislativ, din acest punct de vedere Dom’ Covrig simțindu-se cel puțin senatorul unui stat bogat din America, îndreptățit să proptească legi în aplauzele generale…
Ar mai fi de zis dar, din fericire, există Caragiale.

Anunțuri