Iliescu şi legea lustratiei

Am fost tentat să mă amăgesc cu gândul că Ion Iliescu, la cei 80 de ani ai săi, s-a resemnat cu titlul de preşedinte de onoare a creatiei sale – PSD, mulţumindu-se să ocupe acest rol secundar, mai mult de decor, departe de vâltoarea politica. Mi l-am închipuit un fel de bunic inofensiv care-şi priveşte, cu întelegere si vigilenţa totodata, odraslele ce se zbenguie fericite în ograda construita de el…

Primul dubiu l-am avut la recentul Congres al roşiilor, când batrânul activist marginalizat pe vremea lu’ Ceaşca a ieşit la rampă reuşind să culeagă aplauzele audienţei cu „rămân membru PSD, nu am nevoie de titulaturi, am brand-ul meu” şi, în acelaşi timp, să sugereze, fără să se expună, direcţia în care dorea să se voteze: schimbare – huo Geoană, promovarea tinerilor – hai Ponta! Cu naturaleţea tupeului şi charmul tipice unui Mare Conducător, Iliescu părea a fi mai degrabă candidatul favorit decât moşul prăfuit uitat moţăind într-un colt.
Văzând recentele declaraţii pe marginea proiectului legii lustraţiei, mi-am dat seama că octogenarul încă pretinde a fi păpuşar şef. Astfel, se întreabă cu nonşalanţă ce rost ar mai avea azi o astfel de lege cu efecte – în opinia sa – „de tip ceauşist” şi ieşita din „contextul democratic”.
Lupta lui Iliescu cu lustraţia a început exact acum 20 de ani, când s-a împotrivit cu înverşunare Proclamaţiei de la Timişoara. Motivele, pe atunci, erau altele: adoptarea documentului ar fi însemnat sfârţitul visului său de a îl înlocui pe Nea Nicu la cârma ţarii, dar şi excluderea din viaţa politică a tuturor foştilor activişti si securişti repliaţi pe post de revoluţionari. Astăzi, dupa patru planuri cincinale îndeplinite cu brio, când puterea oligarhiei comunisto-securiste a fost restabilita pe plan economic şi politic – ei fiind de facto infiltraţi în absolut toate partidele – motivaţia fostului tovarăş este cu totul alta, ţinând mai ales de imaginea personala în raport cu posteritatea: o eventuală lege a lustraţiei ar delegitima implicit mandatele de Preşedinte al României deţinute de Iliescu şi cu asta s-ar duce dracu’ „brand-ul”…lucru „tipic ceauşist şi în afara contextului democratic”.

Industria cancerigenă

Coabităm, de mai bine de douăzeci de ani, cu economia de piaţa bazată pe sistemul concurenţial şi acest lucru se reflectă în absolut toate aspectele vieţii cotidiene. Cererea generează implicit oferta şi diversificarea ulterioară a acesteia.
În acelaşi timp, trăim într-o ţara cu un procent ridicat al corupţiei, în care, paradoxal, dacă ar exista o puşcarie dedicată, singura treabă a unicului gardian de serviciu ar fi să aibă grijă să nu cumva să fie furate zăbrelele spre a fi vândute la fier vechi.

Schematic, dacă senatorul Catălin Voicu ar fi un „agent comercial” cu activitate dedicata intermedierii relaţiilor cu justiţia în scopul muşamalizării unor fapte sau al alterării în favoarea inculpatului a rezultatului final, acesta ar fi un om de afaceri bazat, beneficiind de un segment larg de cumpărători şi de o incredibilă rată a succesului. În cadrul aceleiaşi analize, cum fenomenul corupţiei nu este nou, este de presupus că Voicu nu ar fi unicul operator pe piaţă, serviciile sale fiind rezervate aproape exclusiv segmentului oamenilor politici sau de afaceri din zona PSD şi activitatea sa desfaşurându-se doar pe perioada ultimilor câţiva ani, lucru care mă duce cu gândul la posibilitatea existenţei unui soi de „industrie” în domeniu, fiind puţin probabil ca toţi micii şi marii corupţi ai României să fi beneficiat doar de „sereleul” senatorului. Cum regulile economiei de piaţa guvernează, inevitabil, chiar şi afacerile „la negru”, e de presupus că şi în acest domeniu întreprinzătorul va fi confruntat cu concurenţa, fiind silit să se orienteze şi spre alte categorii de clientelă (Orban – PNL) sau să-şi diversifice serviciile.
Trecând de la analiza economică la o analiză clinică a cazului şi aplicând metoda reducerii la absurd, s-ar putea spune că vechimea în muncă a unicului gardian al puşcăriei goale de corupţi este direct proportionala cu gradul de metastază al sistemului politic românesc.
Am vorbit să inţelegeţi dumneavoastră!

Fetele mari ale politicii romanesti

Un eveniment, eclipsat oarecum de disparitia cratimei din PDL, a fost decizia luata duminica, in cadrul Colegiului Director, de suspendare de drept din partid a celor arestati, reactie determinata – zic eu! – de recentul scandal Voicu si de arestarea primarilor portocalii de la Craiova si Valcea. Acesta, coroborat cu recentele declaratii ale liderului PSD-ist Victor Ponta si care au dus la „autosuspendarea” din partid a senatorului Catalin Voicu, acuzat de procurorii DNA de trafic de influenta si fals in legatura cu acte de coruptie, mie imi seamana cu o destul de timida incercare de reconstructie himenala a celor doua principale partide romanesti, in speranta perfectarii unui nou mariaj cu electoratul, in degringolada dupa Marele Vot din decembrie.

Poleiala de neprihaneala ascunde insa, in ambele cazuri, o mireasa cam trecuta, sasie, anchilozata de coruptie si cu o gramada de amanti cu dosar penal la activ. Ceea ce ambii socri mici, intr-un tacit acord, incearca sa disimuleze este blocarea in Comisia Juridica a Senatului a unei initiative legislative a fostului ministru Tudor Chiuariu (cercetat el insusi in dosarul „Posta”) care prevede posibilitatea judecatorului de a continua procesul in cazul in care este invocata o „exceptie de neconstitutionalitate” vadit nefondata. Exceptia de neconstitutionalitate constituie un adevarat instrument de tergiversare la infinit a procesului, la indemana avocatilor si cu deosebit succes folosit in dosarele Miron Mitrea, Adrian Nastase (Matusa Tamara), George Copos (Loteria) si, mai nou, in procesul „Valiza” care-l are ca inculpat pe europarlamentarul Gigi Becali.
Cum, in amandoua partidele – dar nu numai! – exista o gramada de personaje care se simt cu musca pe caciula, probabil legea va ramane la stadiul de proiect iar mireasa FATA MARE!

Un baiat cu potential

Ca, dupa prezidentialele de anul trecut, cucerirea gratiilor diasporei a devenit una dintre prioritatile politicienilor romani este clar: o denota nu numai noile „organizatii” PD L sau PSD rasarite ca ciupercile pe tot cuprinsul Italiei, dar si lupta stransa intre actualii parlamentari alesi in colegiile din strainatate.

Mai nou, au intrat in joc si aspirantii la titlul de „reprezentant al diasporei” in forul legislativ, obiectivul pe termen scurt fiind acela de a demonstra sefilor de la Bucuresti potentialul lor in ceea ce priveste coagularea unei mase cat mai mari de romani.
Unul dintre acestia, un „baiat destept”, a gasit o oportunitate: mult trambitata „greva a strainilor” desfasurata pe 1 martie, protest la care, in mod normal, comunitatea romaneasca ar fi trebuit sa participe. Doar ca, cunoscand hibele noastre nationale in ceea ce priveste solidarietatea si faptul ca romanul, daca are de munca pe bani ca la cules de prune, tot zice ca-i bine, Marian Mocanu, consilier onorific al Presedintelui Senatului Romaniei, sub pretextul „evitarii crearii unei situatii de autoizolare”, chema romanii sa boicoteze greva. Lucru usor previzibil si care s-a si intamplat!
In ultimul numar al „Gazetei Romanesti”, Mocanu culege roadele: ” multumeste romanilor ca au dat dovada de spirit de responsabilitate si nu au participat la greva imigrantilor”
Bravo „MAREAN”, sunt convins ca sefii tai te vor propulsa pe liste in 2012!…nu pentru vrajeala asta, ca sunt convins ca n-au halit-o, ci pentru…potential!

PS. Prevazusem „miscarea” cu cateva saptamani inainte si am scris-o aici

Senator pe de-a moaca

Viorel Riceard Badea este senator din partea PD-L, reprezentant al colegiului Europa-Asia pentru comunitatile romanesti, din 2008. Intr-un recent dialog, acesta afirma ca „In camapania mea electorala din 2008 nu am promis nimic.”

Joi, 25 februarie, parlamentarul reprezentant al diasporei a fost prezent la Torino, la sediul asociatiei Fratia, pentru o intalnire cu romanii unde s-au „vorbit discutii”, concluzia finala fiind zero. Omu’ se mentine tare pe pozitie si nu promite nimic…cu exceptia, poate, a raspunsurilor la cateva intrebari pe care le pregatisem pentru a fi publicate pe site-ul diaspora romaneasca.it. Cum a trecut o saptamana si inca nu am primit nimic, presupun ca si in acest caz senatorul prefera sa paseze pisica moarta.

– Ce propune Viorel Badea, romanilor din Italia si diasporei in general, pentru 2010?

– Cunoasteti problemele specifice comunitatii? Care este modalitatea prin care va procurati aceste informatii?

– Se spune ca cele doua birouri senatoriale de aici stau mai mult inchise. E adevarat?

– Care este rolul asociatiilor romanesti in acest context?

– Exista asociatii agreeate si altele pe “lista neagra”? Daca “da” care?

– Sunt asociatiile apolitice intr-adevar?

– Ne aflam (Ati fost recent) la sediul “Fratia” de la Torino. Este apolitica?

– Cravata portocalie aveti? (Daca “da” – “Se mai poarta>”)

– Romanii din Italia au votat in proportie covarsitoare Basescu…!?

– Deputatul Branza a primit, multumita votului diasporei, un contract de 3 milioane de euroi cu Metrorex-ul. Dumneavoastra v-au dat ceva?

– Aveti vreo firma, ceva? Sau contracte cu statul?

– Branza este seful?

– Pe aici se spune ca Badea e “al italienilor” iar Branza “al spaniolilor”, care este realitatea?

– Daca se va reduce numarul de parlamentari veti fi in competitie cu Branza?

– Fondurile cerute si cu imparteala gata facuta de catre Branza si destinate, printre altele, si asociatiilor din Italia, vor veni? Umbla zvonul ca ar fi destinate doar celor care au facut sluj in timpul campaniei prezidentiale, e adevarat?

– Pe dumneavoastra v-a afectat in vreun fel “flacara violet”?

– Imediat dupa alegeri, am lansat prin intermediul blogului meu o “Scrisoare deschisa Presedintelui Romaniei”. Stiu ca dumneavoastra ati citit-o…credeti ca a citit-o si Base?

– Doleantele exprimate in scrisoare constituiau un punct de vedere personal insa, ulterior, au fost sustinute de mai multe asociatii ale diasporei din Europa dar si de peste ocean. Dumneavoastra ce credeti?

– Pana la Dumnezeu te mananca sfintii?

– Exista filiale PDL in Italia? Care este baza legala in virtutea careia functioneaza acestea, ca multi spun ca ar fi ilegale?

– Ilinca se alege cu ceva de pe urma succesului PDL la prezidentiale?

– Ce proiecte politice in favoarea diasporei ati promovat pana acum?

– Veti candida si in 2012?

– Mai bine cu Ponta sau cu Geoana?

– Luni se prefigureaza, sub titulatura “1 Martie – O zi fara noi”, o greva generala a imigrantilor…Credeti ca romanii ar trebui sa participe? De ce?

– In politica se “da la gioale”?

– Mesajul dumneavoastra catre cititorii “Diasporei Romanesti”

Iata intrebarile la care nu vom primi raspuns, nici acum si nici macar la viitoarele alegeri, pur si simplu fiindca Viorel Badea prefera sa fie sincer si sa nu promita nimic: vrea sa fie ales pe de-a moaca!