Pomul de Crăciun

Lui Adi Ciorcăşel

M-am dus la IKEA să-mi iau un „brad”. Pun ghilimele pentru că, mai apoi, am aflat că de fapt tocmai intrasem în posesia celui mai comun dintre molizi, ignorantul din mine – fiind născut „la şosea cu asfalt” – nepricepându-se a face diferenţele de rigoare.

Suedezii au avut o idee drăguţă: să-ţi ofere coniferu’ de viu, cu tot cu rădăcină, plus posibilitatea de a avea şi un vas corespunzător (pe care-l cumperi separat, tot de la ei!), cu promisiunea ca, odată terminate sărbătorile, să-l poţi restitui – mai puţin vasul – contra unui cupon de cumpărături (făcute TOT LA EI!). Totul ambalat frumos sub un slogan de genul „Sarbatoreşte respectând ambientul” sau cam aşa ceva, că n-am fost prea atent.
Prea puţin interesat de obţinerea contravalorii în bonuri de cumpărături, oferta m-a tentat în ideea că bietul pomişor va fi replantat imediat ce vom trece pragul dintre ani…
NIMIC MAI FALS!!!
Pe fluturaşul frumos colorat, în partea de jos şi cu litere abia lizibile, onor IKEA te anunţă că soarta pomului tău de Crăciun este să devină „compost organic” sau rumeguş din care să-ţi facă ei mobila aia de rahat şi să-ţi mai ia banii o dată.
Drept care i-am amenajat deja lui „MOLI” un locuşor pe balcon, i-am făcut un duş în cadă (sărăcuţul, era plin de noroi când l-am luat) şi l-am declarat membru cu drepturi depline al familiei. Plus că nu voi mai cumpăra în viaţa mea nimic de la nemernicii ăia îmbârligători!!!

România în sens giratoriu

Publicat în ORA ROMÂNIEI nr 4/25.09.2010

„Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne…”

De vreo douăj’ de ani ne tot învârtim în jurul cozii. Practic, România pare a fi nimerit în miezul unei discontinuităţi spaţio-temporale ce face ca totul să rămână aşa cum a fost, un fel de Australie încăpăţânându-se să-şi păstreze peste vremuri dinozaurii, în ciuda pretenţiei de schimbări democratice, a apartenenţei la o Europă unită şi a ciotului de autostradă neterminată. Singurele a se fi schimbat cu adevărat sunt cifrele, însă într-o mică măsură, această „anomalie în anomalie” afectând doar numărul şi mărimea conturilor, a proprietăţilor şi a afacerilor celor câteva sute de politicieni ce joacă pe rând, la fiecare patru ani de două decenii încoace, rolul „răului cel mic”. Şi care se transformă, pe măsură ce timpul trece, într-o nouă specie, intangibilă, într-o castă având unic scop îmbogăţirea personală pe orice cale şi perpetuarea propriei hegemonii.

Puţine s-au schimbat în România însă noi, mulţimea, prostimea ce face ca acel petec de pământ să fie numit aşa, nu ne numărăm printre ele. Evident, cursul vremii ne-a determinat să dăm salamul de soia pe Coca Cola şi termopane, însă mie aceasta îmi pare a fi mai mult un accident evolutiv care confirmă regula: continuăm impasibili, într-un fel de acces de masochism colectiv, să alegem între un rău şi altul, să dăm girul nostru unuia sau altuia care a mai fost şi a mai promis… Este, dacă vreţi, un perpetuu show live, un „Ciao Darwin” în care eternul câştigător va fi echipa restrânsă de şmecheri, noi restul având rolul de recuzită, de umplutură destinată a se face de râs şi a-şi aplauda propriul eşec…
Nu, să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu vreau să vă propun un nou partid al cărui lider să fiu împreună cu amicii mei, nu vă cer să-mi acordaţi mie încrederea în numele unei soluţii miraculoase pe care nu o deţin, departe de mine gândul de a mă substitui celor ce ne joacă destinele la ruletă! Singurul lucru pe care-l doresc este starea de normalitate, aşa cum se vede ea privită de pe alte meleaguri: cu politicieni a căror unică preocupare să fie bunăstarea ţării şi a alegătorilor lor, cu judecători fără balanţă contrafăcută, cu poliţişti necorupţi şi doctori fără buzunar pentru plic. Vreau un preşedinte pentru care să nu fiu un „găozar” şi un premier ce nu mă va trimite să-i număr ouăle, vreau să scăpăm odată de tumoarea aceasta de interese, conturi,televiziuni şi averi care ne sufocă ţara!
Iar primul pas este să ne trezim din letargie şi să le arătăm că, deşi „proşti”, suntem mulţi, mult mai mulţi decât şi-ar fi închipuit ei!

Câteva întrebări care nu-mi dau pace…

Preşedintele Băsescu şi-a asumat tăierea-n carne vie: mai puţin la salarii, pensii, ajutoare de şomaj, mame, copii şi, în general, la cetăţeanul din afara sferei de clienţi a PDL. Pare a fi, după cuvintele sale, singura modalitate de a salva ţara de la un faliment grecesc. Opoziţia nu are soluţii: PNl tace mâlc şi refuză orice consultări iar PSD propune în schimb impozitarea diferenţiată a salariilor, variantă care ţine mai mult de gargara pentru electorat decât de logica matematicilor elementare, văzând purcoiul de bănet care ar trebui colectat. În acelaşi timp, ambele partide dau de înţeles că nu ar fi dispuse să intre la guvernare (mai puţin Geoană, care s-a mai visat o clipă premier, până l-a trezit Ponta).

Fiind eu un ignorant în ceea ce priveşte economia şi finanţele, arunc câteva presupuneri sub formă de întrebare doar-doar s-o găsi cineva mai isteţ sa-mi dea peste bot cu vreo soluţie miraculoasă de ieşit din rahat:
1. Dacă situaţia e chiar aşa de nasoală încât ar putea afecta România ca ţară, deci siguranţa naţională, nu ar trebui chemaţi să dea cu subsemnatul toţi miniştrii de finanţe şi prim-miniştrii din 2007 încoace, cei care cunoscând situaţia – sau, dimpotrivă, ignoranţi fiind! – din motive electorale, de cumetrie sau şpagă ne-au vârât mai abitir în fundătură? Dar Preşedintele, garant al integrităţii şi suveranităţii naţionale şi şef al CSAT?
2. Admiţând că în toată această perioadă susnumiţii factori decizionali ar fi fost ocupaţi cu faultarea bugetului de stat în favoarea firmelor proprii, de familie, neam sau culoare politică, FMI, dispunând de instrumentele de urmărire a fluxului de bani, nu ar fi putut să-i tragă de mânecă: „bă, lăsaţi-o dracu’ de miuţă că vă duceţi de râpă”!? Sau a fost mai profitabil să ne dea fără număr şi să vină apoi acum, în al doisprezecelea ceas, să ne pună condiţii de teama de a nu-şi mai vedea dobânzile?
3. Având tot mai clară perspectiva oportunităţii de a deveni primul Preşedinte suspendat al României şi ştiind că la viitoarele alegeri PDL riscă să ia mai puţine voturi decât Sexi Brăileanca cu un oral pe Youtube, să fi dat Traian ordinul: „Şo pă ei şi luaţi cât apucaţi”?
4…
Atât că m-am enervat şi-mi vine să înjur!

Fetele mari ale politicii romanesti

Un eveniment, eclipsat oarecum de disparitia cratimei din PDL, a fost decizia luata duminica, in cadrul Colegiului Director, de suspendare de drept din partid a celor arestati, reactie determinata – zic eu! – de recentul scandal Voicu si de arestarea primarilor portocalii de la Craiova si Valcea. Acesta, coroborat cu recentele declaratii ale liderului PSD-ist Victor Ponta si care au dus la „autosuspendarea” din partid a senatorului Catalin Voicu, acuzat de procurorii DNA de trafic de influenta si fals in legatura cu acte de coruptie, mie imi seamana cu o destul de timida incercare de reconstructie himenala a celor doua principale partide romanesti, in speranta perfectarii unui nou mariaj cu electoratul, in degringolada dupa Marele Vot din decembrie.

Poleiala de neprihaneala ascunde insa, in ambele cazuri, o mireasa cam trecuta, sasie, anchilozata de coruptie si cu o gramada de amanti cu dosar penal la activ. Ceea ce ambii socri mici, intr-un tacit acord, incearca sa disimuleze este blocarea in Comisia Juridica a Senatului a unei initiative legislative a fostului ministru Tudor Chiuariu (cercetat el insusi in dosarul „Posta”) care prevede posibilitatea judecatorului de a continua procesul in cazul in care este invocata o „exceptie de neconstitutionalitate” vadit nefondata. Exceptia de neconstitutionalitate constituie un adevarat instrument de tergiversare la infinit a procesului, la indemana avocatilor si cu deosebit succes folosit in dosarele Miron Mitrea, Adrian Nastase (Matusa Tamara), George Copos (Loteria) si, mai nou, in procesul „Valiza” care-l are ca inculpat pe europarlamentarul Gigi Becali.
Cum, in amandoua partidele – dar nu numai! – exista o gramada de personaje care se simt cu musca pe caciula, probabil legea va ramane la stadiul de proiect iar mireasa FATA MARE!

Senator pe de-a moaca

Viorel Riceard Badea este senator din partea PD-L, reprezentant al colegiului Europa-Asia pentru comunitatile romanesti, din 2008. Intr-un recent dialog, acesta afirma ca „In camapania mea electorala din 2008 nu am promis nimic.”

Joi, 25 februarie, parlamentarul reprezentant al diasporei a fost prezent la Torino, la sediul asociatiei Fratia, pentru o intalnire cu romanii unde s-au „vorbit discutii”, concluzia finala fiind zero. Omu’ se mentine tare pe pozitie si nu promite nimic…cu exceptia, poate, a raspunsurilor la cateva intrebari pe care le pregatisem pentru a fi publicate pe site-ul diaspora romaneasca.it. Cum a trecut o saptamana si inca nu am primit nimic, presupun ca si in acest caz senatorul prefera sa paseze pisica moarta.

– Ce propune Viorel Badea, romanilor din Italia si diasporei in general, pentru 2010?

– Cunoasteti problemele specifice comunitatii? Care este modalitatea prin care va procurati aceste informatii?

– Se spune ca cele doua birouri senatoriale de aici stau mai mult inchise. E adevarat?

– Care este rolul asociatiilor romanesti in acest context?

– Exista asociatii agreeate si altele pe “lista neagra”? Daca “da” care?

– Sunt asociatiile apolitice intr-adevar?

– Ne aflam (Ati fost recent) la sediul “Fratia” de la Torino. Este apolitica?

– Cravata portocalie aveti? (Daca “da” – “Se mai poarta>”)

– Romanii din Italia au votat in proportie covarsitoare Basescu…!?

– Deputatul Branza a primit, multumita votului diasporei, un contract de 3 milioane de euroi cu Metrorex-ul. Dumneavoastra v-au dat ceva?

– Aveti vreo firma, ceva? Sau contracte cu statul?

– Branza este seful?

– Pe aici se spune ca Badea e “al italienilor” iar Branza “al spaniolilor”, care este realitatea?

– Daca se va reduce numarul de parlamentari veti fi in competitie cu Branza?

– Fondurile cerute si cu imparteala gata facuta de catre Branza si destinate, printre altele, si asociatiilor din Italia, vor veni? Umbla zvonul ca ar fi destinate doar celor care au facut sluj in timpul campaniei prezidentiale, e adevarat?

– Pe dumneavoastra v-a afectat in vreun fel “flacara violet”?

– Imediat dupa alegeri, am lansat prin intermediul blogului meu o “Scrisoare deschisa Presedintelui Romaniei”. Stiu ca dumneavoastra ati citit-o…credeti ca a citit-o si Base?

– Doleantele exprimate in scrisoare constituiau un punct de vedere personal insa, ulterior, au fost sustinute de mai multe asociatii ale diasporei din Europa dar si de peste ocean. Dumneavoastra ce credeti?

– Pana la Dumnezeu te mananca sfintii?

– Exista filiale PDL in Italia? Care este baza legala in virtutea careia functioneaza acestea, ca multi spun ca ar fi ilegale?

– Ilinca se alege cu ceva de pe urma succesului PDL la prezidentiale?

– Ce proiecte politice in favoarea diasporei ati promovat pana acum?

– Veti candida si in 2012?

– Mai bine cu Ponta sau cu Geoana?

– Luni se prefigureaza, sub titulatura “1 Martie – O zi fara noi”, o greva generala a imigrantilor…Credeti ca romanii ar trebui sa participe? De ce?

– In politica se “da la gioale”?

– Mesajul dumneavoastra catre cititorii “Diasporei Romanesti”

Iata intrebarile la care nu vom primi raspuns, nici acum si nici macar la viitoarele alegeri, pur si simplu fiindca Viorel Badea prefera sa fie sincer si sa nu promita nimic: vrea sa fie ales pe de-a moaca!

Cand pierzi trei puncte la scorul de 0 – 0

Anul trecut a fost cel mai slab, din punct de vedere electoral, dintre cei 20 de dupa Revolutie.Un fel de meci la sfarsitul caruia regreti ca ai dat banu’ pe biletul de intrare, singurele faze notabile fiind datu’ la gioale si neputinta arbitrului…Fotbalul este, insa, o indeletnicire mult mai democratica: la sfarsitul partidei fanii pot contesta antrenorul, alegerile sale tactice, lipsa de randament a jucatorilor sau chiar conducerea clubului iar in urma acestor contestatii, tinand cont de faptul ca fluxul de lichiditati, in mare masura, provine de la suporteri, intervin adeseori schimbari.

In politica nu a fost asa. Noi insine, fani devotati, chibiti sau simpli spectatori ne-am amagit cu iluzoria implicare in joc determinand jalnica finala in care doi tipi s-au cotonogit pe rupte si atat. Niciunul dintre ei nu a venit cu solutii, alternative sau perspective, nici macar cu de acum obisnuitele promisiuni care sunt date uitarii imediat dupa…nimic! Totul s-a bazat pe demonizarea adversarului, sfarsind ca in final voturile sa fie acordate conform unei scale de valori strambe: s-a ales Geoana pentru a fi impotriva lui Basescu si viceversa, niciunul dintre cei doi neintrunind conditia minima pentru a fi votat el insusi si programul sau.
La sfarsitul partidei, cu toate biletele vandute, cu invingatori si invinsi binemersi – caci pentru ei criza economica nu a venit inca! – nu ne mai ramane decat a ne duce dezamagiti la casele noastre, fara promisiuni si fara posibilitatea de a contesta ceva: cum am putea cere sa fim inlocuiti noi insine?!

S-a facut dreptate!

In sfarsit, dupa nenumarate dispute, dupa ce o intreaga haita de Ciutaci au blestemat-o si au facut-o cu ou si cu otet, diaspora romaneasca are parte de o binemeritata clarificare, toate zvonurile ce o dadeau partasa la realegerea Marinarului in fruntea tarii dovedindu-se rauvoitoare si nefondate.

Nesperatul ajutor vine, in mod ciudat, de la insasi sotia perdantului in cursa prezidentiala, care declara la Antena 3 ca adevarata cauza a esecului lui Mircea Geoana este un misterios „atac energetic” desfasurat in timpul confruntarii live de la Timisoara, fapt prezentat, de altfel, si de catre seful de campanie Hrebenciuc, ba chiar de catre exviitorul presedinte in persoana!
Dupa ce imaginea in strainatate ne-a fost in mod iremediabil terfelita de tigani, ciorditori si fetele de la strada, iata ca macar acasa lucrurile s-au limpezit….inca ma trec sudorile gandindu-ma, in lumina acestor declaratii, cate oale s-ar fi spart in capu’ nostru acum daca am fi avut proasta inspiratie ca pe 13 decembrie sa fi votat invers!

Banu-i ochiu’ dracului

Duminica trecuta, ca de obicei, lume multa si inghesuiala in curtea bisericii Sfanta Paraschiva din Torino. Unii cu treaba intr-ale credintei, altii cu afaceri: seminte, CD-uri, ziare. Si pliante de promovare, toate frumos tiparite si colorate, imbiind trecatorul la servicii de traducere si avocatura, transfer de bani, transport de marfuri si persoane…ce mai, ca-n targ!
Mai retrasi, doua fete si un baiat, imparteau si ei niste biletele: scrise de mana, oferind la preturi mici coafura si pedichiura la domiciliu. Una dintre fete, tocmai sosita din Romania si necunoscand limba italiana, s-a gandit sa-si faca putina publicitate spre a castiga un banut. Dupa cateva minute, a aparut si preoteasa: „Nu puteti da volantine in curtea bisericii…pentru asta trebuie platit, toti ceilalti au platit”. S-au resemnat cei trei si au plecat.
Eu nu am nici o informatie cum ca preoteasa – sau, ma rog, biserica! – ar avea „autoritatea” sa vanda dreptul de distribuire a materialului publicitar…da’ mai stii!? Oricum, este vorba despre aceeasi preoteasa careia, acum vreo patru ani, i se dusese buhu’ ca vinde locuri de munca „badantelor” romance!
Amin!

Spoiala de democratie

Peste mai putin de o jumatate de ora va incepe, pe TVR1, confruntarea dintre cei cinci cei mai bine cotati candidati la presedentia Romaniei. Eu sunt unul dintre cei care au ales sa nu priveasca circul (daca nu va fi un bluff, unul sau mai multi „catindati” razgandindu-se in ultima clipa asa cum a facut-o acum cateva zile Geoana) – nu pentru ca nu m-ar distra, ci fiindca, facand o analiza a zilei de azi, am ajuns la urmatoarele concluzii privind viata democratica din tara:
1.Postul national de televiziune nu este organizatorul acestei confruntari, adevaratii artizani fiind staff-urile electorale ale celor cinci care au gasit de cuviinta sa arunce un os de ros televiziunii publice. Bineinteles ca s-a pus si conditia colaborarii cu doua televiziuni comerciale, apropiate anumitor candidati.

2.”Finala” a fost adjudecata pe baza sondajelor de opinie comandate (si platite, evident!) de catre aceiasi candidati, ceilalti sapte „concurenti” fiind considerati de la bun inceput looseri…asta in conditiile in care Constitutia tarii consfinteste sanse egale pentru toti.

3.Pentru ca lipsea cireasa de pe coliva, s-a organizat o intalnire si pentru outsideri in care acestia, in afara prime time-ului, isi vor putea da cu parerea. Care, oricum, nu va beneficia de audienta marilor finalisti.

In plus, se pare ca fiecare va veni cu moderatorul sau de acasa….uite ca s-a scurs timpul si am avut din nou dreptate: s-a anulat!!!

Prieteni, pentru linistea voastra sufleteasca, mergeti la vot: oricum starea de fapt nu se va schimba!