Democratia grupului de interese

Am stat si am privit, in fel si chip, ultimii 20 de ani, cautand un numitor comun, un „trend”…Lasand la o parte simpatiile si antipatiile mi-am dat seama ca, indiferent de forta politica la guvernare, intotdeauna au existat unul sau mai multe grupuri de interese sa ne determine destinele, lucru ce s-a dovedit si se dovedeste in continuare pagubos pentru tara, dar deosebit de profitabil pentru cei in cauza.
M-am intrebat apoi, cum de am acceptat sa se intample asta, tinand cont ca, cel putin teoretic, democratia este functionala iar noi – vreau sa cred! – nu suntem masochisti…

Raspunsul, prieteni, era atat de simplu si evident incat trecea neobservat: in mod democratic am fost pusi intotdeauna sa alegem intre doua rele, fara alternativa! Ei au pus ghearele pe noi si, sub pretextul iluzoriu al votului democratic, la fiecare patru sau cinci ani ne cheama sa-i realegem: pe ei, sau tot pe ei.
Intr-adevar, exista intotdeauna posibilitatea unei forte politice emergente, care, in sfarsit, sa reprezinte si interesele tarii. Aceasta este insa o „fata morgana”, un miraj…fiindca in Romania politica se face cu bani multi, iar cel dispus sa investeasca intr-o astfel de intreprindere va dori intotdeauna sa-si multiplice suma respectiva: iata, s-a format nucleul unui nou grup!

Intr-un film mai vechi si destul de prost, cineva se intreba:”Oare are rost sa traiesti intr-un asemenea rahat?”

Guvernul a gasit solutia pentru a scoate romanii din criza: in mai putin de o luna vor da urzicile!

Atat!

Cum sa devii profet sau Cronica unei morti anuntate

„Cosa succederebbe se i quattro milioni e mezzo di immigrati che vivono in Italia decidessero di incrociare le braccia per un giorno? E se a sostenere la loro azione ci fossero anche i milioni di italiani stanchi del razzismo? „ Incepe astfel manifestul prin care Primo marzo 2010 Sciopero degli stranieri” lansa pe 5 octombrie 2009 initiativa unei greve generale a imigrantilor in Italia, un mod insolit de a protesta impotriva valului de xenofobie ce, de catava vreme incoace, tinde sa cuprinda peninsula. Cei care au aderat se numara deja cu miile, poate chiar zeci de mii, localnici si „stranieri” deopotriva, clandestini si „regolari”…
Greva a gasit un larg ecou si in randul comunitatii romanesti, diverse asociatii dar si multe persoane private manifestandu-si dorinta de a participa. Acestia reprezinta insa, din pacate, doar o mica parte dintre romanii prezenti in teritoriu: majoritatea o constituie oamenii simpli, obisnuiti sa fie supusi, cei care prefera plata mizera a „giornatei”, nefiind deloc dispusi a aduce un asemenea afront patronilor lor. Ei nu vor participa, obedienta neconditionata inoculata de-a lungul anilor epocii de aur fiind inca prezenta in fiinta lor.
Acest lucru il cunoaste – si inca foarte bine! – si Consilierul Onorific al Presedintelui Senatului Romaniei, domnul Marian Mocanu. Care face un apel comunitatii pe care o reprezinta de a nu participa.
Departe de a fi fost atacat, in rand cu ai sai sefi si colegi de PSD, de flacara violet, Mocanu va deveni, in urma neparticiparii romanilor la greva, PROFET.