Moftul român

(Ora României nr. 13/ 10 februarie 2011)

Curios şi hilar cum, după aproape o sută de ani, un fragment al societăţii româneşti – şi mă refer aici la diaspora – se regăseşte atât de bine zugrăvit în scrierile lui Caragiale. Un adevărat Jules Verne din acest punct de vedere, maestrul a reuşit să surprindă cu extremă claritate mofturi şi năravuri destinate a fi întâlnite mult mai târziu, în epoca Facebookului şi a I Phoneului, printre personagiile comunităţilor româneşti răspândite în lumea largă.
Într-adevăr, cum ar fi putut fi caracterizat mai bine electorul pe care se dă luptă aprigă între variile partide ale românilor din Italia, decât prin Cetăţeanul Turmentat, fiinţă nevinovată şi rătăcitoare, manevrată din toate părţile, ameţită de băutură şi promisiuni şi, în esenţă, lipsită de apărare în faţa mojiciei politicianului?! Şi cine ar fi putut surprinde mai amănunţit aspectul de afacere de chiverniseală al politicii, sau luptele şi polemicile sterile, duse până la limitele abjectului, încheiate – nu rareori! – cu acorduri meschine, poze de grup şi Pupat toţi piaţa independenţi?!

I-am întâlnit nu mai departe de acum câteva zile, în mediul virtual, pe Leanca, hangiţa de la Hanu’ Dracului, pornită a intenta proces penal – nu pentru un clondir cu mastică prima, ci pentru imaginare daune de imagine şi ofense ce ar fi lăsat-o cu …onoarea mea, sărmana, nereperată… – şi pe preşedintele partidului X, îndemnând cu patimă să-i votăm pe ai noştri, nu pe ceilalţi, el însuşi fiind garant şi reper al prinţipului: Din clasele primare până la bacalaureat – anarhist. De la bacalaureat până la primul examen de universitate – socialist. De la primul examen până la licenţă – progresist. De la licenţă până la slujbă – liberal. De la slujbă până la pensie – conservator.
Aflată într-o importantă fază de dezvoltare, de căutări, de încercări mai mult sau mai puţin reuşite de integrare şi armonizare, comunitatea românească nu scapă – iată! – la un secol distanţă, de „blestemul” marelui scriitor: Lumea trece, năravurile rămân.

Pomul de Crăciun

Lui Adi Ciorcăşel

M-am dus la IKEA să-mi iau un „brad”. Pun ghilimele pentru că, mai apoi, am aflat că de fapt tocmai intrasem în posesia celui mai comun dintre molizi, ignorantul din mine – fiind născut „la şosea cu asfalt” – nepricepându-se a face diferenţele de rigoare.

Suedezii au avut o idee drăguţă: să-ţi ofere coniferu’ de viu, cu tot cu rădăcină, plus posibilitatea de a avea şi un vas corespunzător (pe care-l cumperi separat, tot de la ei!), cu promisiunea ca, odată terminate sărbătorile, să-l poţi restitui – mai puţin vasul – contra unui cupon de cumpărături (făcute TOT LA EI!). Totul ambalat frumos sub un slogan de genul „Sarbatoreşte respectând ambientul” sau cam aşa ceva, că n-am fost prea atent.
Prea puţin interesat de obţinerea contravalorii în bonuri de cumpărături, oferta m-a tentat în ideea că bietul pomişor va fi replantat imediat ce vom trece pragul dintre ani…
NIMIC MAI FALS!!!
Pe fluturaşul frumos colorat, în partea de jos şi cu litere abia lizibile, onor IKEA te anunţă că soarta pomului tău de Crăciun este să devină „compost organic” sau rumeguş din care să-ţi facă ei mobila aia de rahat şi să-ţi mai ia banii o dată.
Drept care i-am amenajat deja lui „MOLI” un locuşor pe balcon, i-am făcut un duş în cadă (sărăcuţul, era plin de noroi când l-am luat) şi l-am declarat membru cu drepturi depline al familiei. Plus că nu voi mai cumpăra în viaţa mea nimic de la nemernicii ăia îmbârligători!!!

Câteva întrebări care nu-mi dau pace…

Preşedintele Băsescu şi-a asumat tăierea-n carne vie: mai puţin la salarii, pensii, ajutoare de şomaj, mame, copii şi, în general, la cetăţeanul din afara sferei de clienţi a PDL. Pare a fi, după cuvintele sale, singura modalitate de a salva ţara de la un faliment grecesc. Opoziţia nu are soluţii: PNl tace mâlc şi refuză orice consultări iar PSD propune în schimb impozitarea diferenţiată a salariilor, variantă care ţine mai mult de gargara pentru electorat decât de logica matematicilor elementare, văzând purcoiul de bănet care ar trebui colectat. În acelaşi timp, ambele partide dau de înţeles că nu ar fi dispuse să intre la guvernare (mai puţin Geoană, care s-a mai visat o clipă premier, până l-a trezit Ponta).

Fiind eu un ignorant în ceea ce priveşte economia şi finanţele, arunc câteva presupuneri sub formă de întrebare doar-doar s-o găsi cineva mai isteţ sa-mi dea peste bot cu vreo soluţie miraculoasă de ieşit din rahat:
1. Dacă situaţia e chiar aşa de nasoală încât ar putea afecta România ca ţară, deci siguranţa naţională, nu ar trebui chemaţi să dea cu subsemnatul toţi miniştrii de finanţe şi prim-miniştrii din 2007 încoace, cei care cunoscând situaţia – sau, dimpotrivă, ignoranţi fiind! – din motive electorale, de cumetrie sau şpagă ne-au vârât mai abitir în fundătură? Dar Preşedintele, garant al integrităţii şi suveranităţii naţionale şi şef al CSAT?
2. Admiţând că în toată această perioadă susnumiţii factori decizionali ar fi fost ocupaţi cu faultarea bugetului de stat în favoarea firmelor proprii, de familie, neam sau culoare politică, FMI, dispunând de instrumentele de urmărire a fluxului de bani, nu ar fi putut să-i tragă de mânecă: „bă, lăsaţi-o dracu’ de miuţă că vă duceţi de râpă”!? Sau a fost mai profitabil să ne dea fără număr şi să vină apoi acum, în al doisprezecelea ceas, să ne pună condiţii de teama de a nu-şi mai vedea dobânzile?
3. Având tot mai clară perspectiva oportunităţii de a deveni primul Preşedinte suspendat al României şi ştiind că la viitoarele alegeri PDL riscă să ia mai puţine voturi decât Sexi Brăileanca cu un oral pe Youtube, să fi dat Traian ordinul: „Şo pă ei şi luaţi cât apucaţi”?
4…
Atât că m-am enervat şi-mi vine să înjur!

Cand pierzi trei puncte la scorul de 0 – 0

Anul trecut a fost cel mai slab, din punct de vedere electoral, dintre cei 20 de dupa Revolutie.Un fel de meci la sfarsitul caruia regreti ca ai dat banu’ pe biletul de intrare, singurele faze notabile fiind datu’ la gioale si neputinta arbitrului…Fotbalul este, insa, o indeletnicire mult mai democratica: la sfarsitul partidei fanii pot contesta antrenorul, alegerile sale tactice, lipsa de randament a jucatorilor sau chiar conducerea clubului iar in urma acestor contestatii, tinand cont de faptul ca fluxul de lichiditati, in mare masura, provine de la suporteri, intervin adeseori schimbari.

In politica nu a fost asa. Noi insine, fani devotati, chibiti sau simpli spectatori ne-am amagit cu iluzoria implicare in joc determinand jalnica finala in care doi tipi s-au cotonogit pe rupte si atat. Niciunul dintre ei nu a venit cu solutii, alternative sau perspective, nici macar cu de acum obisnuitele promisiuni care sunt date uitarii imediat dupa…nimic! Totul s-a bazat pe demonizarea adversarului, sfarsind ca in final voturile sa fie acordate conform unei scale de valori strambe: s-a ales Geoana pentru a fi impotriva lui Basescu si viceversa, niciunul dintre cei doi neintrunind conditia minima pentru a fi votat el insusi si programul sau.
La sfarsitul partidei, cu toate biletele vandute, cu invingatori si invinsi binemersi – caci pentru ei criza economica nu a venit inca! – nu ne mai ramane decat a ne duce dezamagiti la casele noastre, fara promisiuni si fara posibilitatea de a contesta ceva: cum am putea cere sa fim inlocuiti noi insine?!

Banu-i ochiu’ dracului

Duminica trecuta, ca de obicei, lume multa si inghesuiala in curtea bisericii Sfanta Paraschiva din Torino. Unii cu treaba intr-ale credintei, altii cu afaceri: seminte, CD-uri, ziare. Si pliante de promovare, toate frumos tiparite si colorate, imbiind trecatorul la servicii de traducere si avocatura, transfer de bani, transport de marfuri si persoane…ce mai, ca-n targ!
Mai retrasi, doua fete si un baiat, imparteau si ei niste biletele: scrise de mana, oferind la preturi mici coafura si pedichiura la domiciliu. Una dintre fete, tocmai sosita din Romania si necunoscand limba italiana, s-a gandit sa-si faca putina publicitate spre a castiga un banut. Dupa cateva minute, a aparut si preoteasa: „Nu puteti da volantine in curtea bisericii…pentru asta trebuie platit, toti ceilalti au platit”. S-au resemnat cei trei si au plecat.
Eu nu am nici o informatie cum ca preoteasa – sau, ma rog, biserica! – ar avea „autoritatea” sa vanda dreptul de distribuire a materialului publicitar…da’ mai stii!? Oricum, este vorba despre aceeasi preoteasa careia, acum vreo patru ani, i se dusese buhu’ ca vinde locuri de munca „badantelor” romance!
Amin!

Tehnica asteptarii

Basescu este in carti! Si, daca rezultatele sondajelor (cele reale, nu „facaturile” aruncate pe piata!) vor continua sa-l dea favorit si in urmatoarea perioada, lupta cea mare se va da intre actualii „amici” Antonescu si Geoana, la bataie fiind accederea in turul doi.Deocamdata cei doi si-au concentrat fortele pentru a eroda procentajul marinarului insa, daca aceasta nu va da rezultate semnificative, inevitabil vor trebui scoase toate dosarele…de fapt Crin intrevede deja aceasta posibilitate, asa ca a inceput timid sa-l faulteze pe Mirciulica.

Evident, la ceea ce duce fiecare dintre ei in spate – unul, interesele unei intregi gasti de baroni locali pusi pe jaf, iar celalalt, floarea multimiliardarilor in cardasie cu multinationale in goana de profit – un conflict deschis intre cei doi ar putea insemna o sinucidere, mai ales ca niciunul dintre ei nu a reusit sa convinga pana acum.
Este ceea ce asteapta si presedintele portocaliu, care face miscari minore, sacrificand cate-un pion, in speranta loviturii decisive care sa-i asigure in ultimul tur un adversar confortabil.
In urmatorul post va voi spune de ce vom avea anticipate anul viitor1

Smecherie cu ghivent: Basescu vrea referendum

A spus-o clar si raspicat, chiar daca – intre noi fie vorba! – rezultatul favorabil al unui eventual referendum nu ar putea modifica, pe moment, structura bicamerala a Parlamentului Romaniei.

Consultarea populara, in cazul de fata, se vrea mai mult un as in maneca prezidentiabilului, mizandu-se pe faptul ca dusmanul principal al romanului de este, in primul rand, clica de mari corupti aflati astazi in forul legislativ al tarii. Prin promovarea acesteia, presedintele in exercitiu urmareste mai ales polarizarea intentiilor de vot in favoarea sa, pentru realizarea acestui deziderat fiind dispus sa sacrifice, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, chiar pionii PDL-isti care vor fi supusi, la randul lor, unei adevarate „epurari” in cazul modificarii Constitutiei in acest sens.

Pe de alta parte, chiar fiind lipsit de o utilitate imediata, rezultatul acestui referendum ar putea da o masura a (non)credibilitatii clasei politice actuale, lucru temut de PSD si PNL, formatiuni care colcaie de grupuri de interese si coruptie, si asta nu de azi, de maine! In plus, un vot popular favorabil diminuarii numarului de parlamentari ar pune, in viitor, o enorma presiune asupra forului legislativ, care, pana la urma, va trebui sa tina cont de aceasta si sa ia o masura impotriva intereselor majoritatii membrilor sai.

Drept incheiere, desi nu are legatura cu topicul (sau are?!), reproduc afirmatiile de astazi ale presedintelui Basescu, de la BEC, cuvinte printre ale caror randuri eu inteleg ca vom avea anticipate:”Este un program pentru care am nevoie de suport popular, un program care încearcă să recupereze ceea ce nu am reuşit în primul mandat, un program în care am nevoie să pot colabora cu un Guvern, dar nu cu orice tip de Guvern, ci un Guvern care se dedică interesului naţional şi intereselor celor 22 de milioane de români”

Voi ce ziceti?

Am ajuns unde eram

A cazut guvernul liliputan! Va urma, cu mare probabilitate, un guvern de tehnocrati condus pe Klaus Johannis si avand sustinerea PNL, PSD si UDMR. Un guvern legat de maini si de picioare, chemat sa gestioneze Romania pentru mai putin de doua luni….cu asta ducandu-se dracului si ultima speranta a romanului de a mai primi ceva-n plus la pensie sau la salariu acum, in preajma Craciunului si a „jocurilor electorale”.

Si, cum miza se dubleaza in perspectiva anticipatelor, criza economica si Romania raman mai departe in plan indepartat, puse la dospit pentru promisiunile viitorilor guvernanti.
Lucrul cel mai grav insa, este ca aceasta abila miscare nu da timp coagularii unei alternative politice viabile, neinfestate de catre Sistem. Si uite-asa, vom ajunge acolo de unde am plecat: la putere sau in opozitie, pentru urmatorii patru ani, Ei vor fi tot EI si afacerile le vor merge struna!

Posibila cadere a guvernului si evntualele „scenarii”

E deja clar: fatidica zi de marti, 13, va aduce cu sine caderea miniguvernului Boc sau reconfirmarea sa. Politicieni, analisti politici si trusturi de presa, aflati de o parte sau alta, au luat deja startul in cursa pentru „ghicirea” miscarilor adversarului si stabilirea posibilului scenariu post Boc.Parerile pleaca de la „tradarea” unor actuali parlamentari ai opozitiei si, deci, „trecerea” guvernului, pana la alegeri anticipate la inceputul viitorului an…nelipsind nici alternativa unei intelegeri secrete a PDL ului cu UDMR ul in vederea formarii unei coalitii cu sprijinul reprezentantilor minoritatilor.

Ceea ce mi-a sarit in ochi este faptul ca ABSOLUT TOATA LUMEA este fericita si increzatoare!”De ce?” m-am intrebat si raspunsul a venit dezarmant de simplu: fiindca EI sunt siguri, si-ntr-o forma si in alta, ca vor fi realesi, ca Sistemul va ramane acelasi si afacerile vor merge inainte, ca nimeni nu va fi tras la raspundere si vor putea continua nestingheriti jaful, viata opulenta, dispretul fata de romanul de rand si fata de lege.

Lipsa unei alternative politice puternice si necompromise ne va costa, probabil, inca un „cincinal” de umilinta si minciuna…de aceea zic, FATIDIC ACEST MARTI, 13.

N.A. Iata si o confirmare a „teoriei” mele, facuta de proaspata castigatoare a Nobel ului pentru literatura, Herta Muller:
„Corupţia e peste tot, iar asta se întâmplă pentru că fosta nomenclatură, precum şi celelalte părţi ale aparatului de stat de atunci, şi-au împărţit ţara. Acum totul este privat, dar exact în acest fel. Ei se cunosc între ei şi se deservesc reciproc. Funcţionează atât de bine acest sistem, încât nici nu-mi pot imagina cum şi prin ce s-ar putea schimba această stare de fapt. Iar situaţia este atât de stabilă, încât pare una firească. Românii nu vor să audă asta. De altfel, românii nu vor să audă nici că nu a existat nicio revoluţie”, a spus noua laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, citată de „Sueddeutsche Zeitung” .
(intregul articol la http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/871086/Herta-Mller-In-Romania-lumea-nu-prea-ma-place/ )

Divort!

Ceea ce prevazusem deja acum o luna si jumatate s-a intamplat! Coalitia PSD – PDL s-a destramat, semnalul fiind dat de convalidarea demiterii ministrului Nica, de catre seful statului.
Motiv pentru a spune ca „nu se mai poate guverna cu hotii aia” pentru unii, si ca „i-am dat afara pe talhari” pentru ceilalti.
Eu le dau dreptate ambelor tabere!