Obiceiuri la români

Am luat act de decizia guvernanţilor de a reduce – ca să nu spun „tăia”! – salariile bugetarilor, pensiile şi ajutorul de şomaj. Pare a fi, în acest moment, singura soluţie care să lase ţării măcar şansa unei ulterioare relansări economice şi, ca tot românu’, mă voi obişnui cu ideea unei găuri în plus la curea.
Cum, în afara obişnuitei gargare politice, soluţiile salvatoare par că lipsesc cu desăvârşire şi din tabăra opoziţiei, m-am întrebat care ar fi fost situaţia în cazul în care, ca să-l parafrazez pe Victor Ponta, sistemul de furt, de fraudare si cumparare a voturilor ar fi funcţionat mai bine la PSD?

Iată, în mare, cum s-ar fi schimbat situaţia:
În primul rând Prostănacu’ l-ar fi pus la podea pe Marinel, printre contestaţiile de fraudă electorală cu rigurozitate formulate de către partea adversă, cu această ocazie căpşunarii alegându-se cu o rafală de flegme mai puţin de la Ciutacu. Succesul candidatului PSD ar fi consolidat coaliţia de dreapta-stânga formându-se noul guvern care s-ar fi pus imediat pe treabă – adică pe împărţit între ei, aşa cum ne spune tradiţia postdecembristă că face orice guvern serios. Probabil că Johannis ar fi renunţat la funcţia de premier după doar câteva săptămâni, prinzându-se că va fi ţap ispăşitor, însă s-ar fi trecut destul de repede peste acest mic amănunt, în ambele partide găsindu-se, din punct de vedere statistic, destui specialişti dispuşi să se-nghesuie la funcţia de tăietor de tort.
Fiind Voicu Cătălin ministru de interne, este de presupus că soacra lui Geoană ar fi stat acum liniştită, tricotând ciorapi la gura sobei, în faţa certificatului de revoluţionar frumos înrămat şi pus la loc de cinste. În schimb, Băse, Udrea, Blaga şi Onţanu ar fi făcut coadă la DNA la luat de ani. De puşcărie.
Ponta şi-ar fi şters din vocabular cuvântul „prostănac” şi ar fi ajuns mâna dreaptă a Preşedintelui, pe post de chemător de elicopter roşu şi de consilier de shopping al Primei Doamne.
FMIul ne-ar fi dat banii oricum, că doar n-ar fi fost fraieri să se lipsească de o dobândă-n plus, iar de sfârşit de an am fi pus-o de un Vanghelion pe cinste, de i se ducea buhul pe tot Goagălu’.
Alţii s-ar fi rupt în vile, conturi şi chermeze şi alţii ar fi privit cu jind.
UNPRul nu s-ar mai fi inventat, chiar dacă acest aspect nu contează. Amărâţii de la PDL- cu sau fără cratimă, câţi ar mai fi fost rămaşi fără dosar la DNA sau ANI, ar fi acuzat guvernul de hoţie de pe băncile opoziţiei, pe fondul pierderii masive de parlamentari în favoarea puterii şi a datoriilor de milioane rămase din campania electorală. Ar fi rămas aceeaşi Constituţia, în sensul că, conform voinţei liber exprimată a poporului suveran, ar fi fost modificată exact aşa cum se va întâmpla, nici o virgulă în plus sau minus.
Pe la sfârşitul săptămânii trecute ar fi venit la negocieri simpaticu’ ăla de Jeffrey Franks şi, în urma tratativelor cu guvernul, făcând apelul la responsabilitate de rigoare, Preşedintele ar fi anunţat scăderea salariilor bugetarilor, a pensiilor şi a ajutorului de şomaj, ca unică soluţie pentru a reduce deficitul şi a încasa cea de-a doua tranşă de împrumut de la FMI.
Într-adevăr, multe s-ar fi schimbat dacă Băsescu ar fi pierdut alegerile…
Neschimbată ar fi rămas doar poziţia românului de rând, a cetăţeanului corect, plătitor de taxe şi cu frică de Dumnezeu: capra.

Iliescu şi legea lustratiei

Am fost tentat să mă amăgesc cu gândul că Ion Iliescu, la cei 80 de ani ai săi, s-a resemnat cu titlul de preşedinte de onoare a creatiei sale – PSD, mulţumindu-se să ocupe acest rol secundar, mai mult de decor, departe de vâltoarea politica. Mi l-am închipuit un fel de bunic inofensiv care-şi priveşte, cu întelegere si vigilenţa totodata, odraslele ce se zbenguie fericite în ograda construita de el…

Primul dubiu l-am avut la recentul Congres al roşiilor, când batrânul activist marginalizat pe vremea lu’ Ceaşca a ieşit la rampă reuşind să culeagă aplauzele audienţei cu „rămân membru PSD, nu am nevoie de titulaturi, am brand-ul meu” şi, în acelaşi timp, să sugereze, fără să se expună, direcţia în care dorea să se voteze: schimbare – huo Geoană, promovarea tinerilor – hai Ponta! Cu naturaleţea tupeului şi charmul tipice unui Mare Conducător, Iliescu părea a fi mai degrabă candidatul favorit decât moşul prăfuit uitat moţăind într-un colt.
Văzând recentele declaraţii pe marginea proiectului legii lustraţiei, mi-am dat seama că octogenarul încă pretinde a fi păpuşar şef. Astfel, se întreabă cu nonşalanţă ce rost ar mai avea azi o astfel de lege cu efecte – în opinia sa – „de tip ceauşist” şi ieşita din „contextul democratic”.
Lupta lui Iliescu cu lustraţia a început exact acum 20 de ani, când s-a împotrivit cu înverşunare Proclamaţiei de la Timişoara. Motivele, pe atunci, erau altele: adoptarea documentului ar fi însemnat sfârţitul visului său de a îl înlocui pe Nea Nicu la cârma ţarii, dar şi excluderea din viaţa politică a tuturor foştilor activişti si securişti repliaţi pe post de revoluţionari. Astăzi, dupa patru planuri cincinale îndeplinite cu brio, când puterea oligarhiei comunisto-securiste a fost restabilita pe plan economic şi politic – ei fiind de facto infiltraţi în absolut toate partidele – motivaţia fostului tovarăş este cu totul alta, ţinând mai ales de imaginea personala în raport cu posteritatea: o eventuală lege a lustraţiei ar delegitima implicit mandatele de Preşedinte al României deţinute de Iliescu şi cu asta s-ar duce dracu’ „brand-ul”…lucru „tipic ceauşist şi în afara contextului democratic”.

Epidemie la nivel national: A/H1N1 – radacina Dambovita

La rusi e mai simplu: Putin da un ordin (sau…in fine…Medvedev!) si cantaretul sau favorit devine deputat al Dumei de Stat.
La noi, e un pic mai complicat (mama ma-sii de democratie!!!): nu-l poti pune pe Prigoana Jr. din prima-n Parlament ca tre’ sa se si aleaga, si, cum nu au pus botu’ nici o treime dintre alegatori, faci un artificiu de calcul. Ca sa recompensezi intr-un fel votu’ diasporei, ii dai lu’ Branza un contract de 3 milioane de euroi, sa scape el Metrorex-ul de sobolani ca-i cunoaste mai bine!

Pai, dom’ Presedinte ales (de noi), pe juma’ din banu’ asta va aduceam o armata-ntreaga de matze sterilizate, „made in Italy”, si rezolvam un pic si criza economica: bietele animale aveau casa si masa asigurate iar „conationalii” se lasau de ciordit portofele si-si deschideau firma in regula, pe baza de motive de ecologie…sa moara mama!

S-a facut dreptate!

In sfarsit, dupa nenumarate dispute, dupa ce o intreaga haita de Ciutaci au blestemat-o si au facut-o cu ou si cu otet, diaspora romaneasca are parte de o binemeritata clarificare, toate zvonurile ce o dadeau partasa la realegerea Marinarului in fruntea tarii dovedindu-se rauvoitoare si nefondate.

Nesperatul ajutor vine, in mod ciudat, de la insasi sotia perdantului in cursa prezidentiala, care declara la Antena 3 ca adevarata cauza a esecului lui Mircea Geoana este un misterios „atac energetic” desfasurat in timpul confruntarii live de la Timisoara, fapt prezentat, de altfel, si de catre seful de campanie Hrebenciuc, ba chiar de catre exviitorul presedinte in persoana!
Dupa ce imaginea in strainatate ne-a fost in mod iremediabil terfelita de tigani, ciorditori si fetele de la strada, iata ca macar acasa lucrurile s-au limpezit….inca ma trec sudorile gandindu-ma, in lumina acestor declaratii, cate oale s-ar fi spart in capu’ nostru acum daca am fi avut proasta inspiratie ca pe 13 decembrie sa fi votat invers!

Praf in ochi

Dreptul la vot al romanului, pe aceeasi paralela 45 dar undeva mai la vest, este reglementat nu doar de Constitutie ci si de proasta organizare. Pe 22 noiembrie, la Torino, dupa trei sau patru ore de asteptare in frig, mai multor sute (unii vorbesc chiar de o mie!) de concetateni de-ai nostri le-a fost pur si simplu trantita usa-n nas, aceasta fiind unica solutie gasita de catre BEC, organizatorul acestui scrutin.

Oricine ar fi avut curiozitatea sa caute pe net, ar fi putut cu usurinta afla ca in provincia Torino sunt rezidenti peste 60.000 de romani. Cu toate astea, a fost pusa la dipozitie o singura sectie de votare, 8.400 de buletine de vot si 5(cinci) stampile, asta in conditiile in care era vorba nu numai de alegeri prezidentiale dar si de referendum. Si ca sa nu lipseasca cireasa de pe tort, consulul general Buje a dat bir cu fugitii la o alta sectie de vot de la Genova, lasand totul pe mana unui subaltern.
Ceea ce, in absurdul situatiei create, mi-a incalzit totusi inima, a fost faptul ca spre seara, cand pentru majoritatea celor aflati la coada devenise deja clar ca nu vor mai apuca sa voteze, acestia si-au unit glasurile cantand „Desteapta-te romane”…a fost ceva cu adevarat magic.
Constatarea amara este ca doi parlamentari care pretind sa ne reprezinte ne-au promis la un moment dat suplimentarea numarului sectiilor de votare din strainatate. Parea ca s-ar fi tinut de cuvant, dar era doar praf in ochi!

Spoiala de democratie

Peste mai putin de o jumatate de ora va incepe, pe TVR1, confruntarea dintre cei cinci cei mai bine cotati candidati la presedentia Romaniei. Eu sunt unul dintre cei care au ales sa nu priveasca circul (daca nu va fi un bluff, unul sau mai multi „catindati” razgandindu-se in ultima clipa asa cum a facut-o acum cateva zile Geoana) – nu pentru ca nu m-ar distra, ci fiindca, facand o analiza a zilei de azi, am ajuns la urmatoarele concluzii privind viata democratica din tara:
1.Postul national de televiziune nu este organizatorul acestei confruntari, adevaratii artizani fiind staff-urile electorale ale celor cinci care au gasit de cuviinta sa arunce un os de ros televiziunii publice. Bineinteles ca s-a pus si conditia colaborarii cu doua televiziuni comerciale, apropiate anumitor candidati.

2.”Finala” a fost adjudecata pe baza sondajelor de opinie comandate (si platite, evident!) de catre aceiasi candidati, ceilalti sapte „concurenti” fiind considerati de la bun inceput looseri…asta in conditiile in care Constitutia tarii consfinteste sanse egale pentru toti.

3.Pentru ca lipsea cireasa de pe coliva, s-a organizat o intalnire si pentru outsideri in care acestia, in afara prime time-ului, isi vor putea da cu parerea. Care, oricum, nu va beneficia de audienta marilor finalisti.

In plus, se pare ca fiecare va veni cu moderatorul sau de acasa….uite ca s-a scurs timpul si am avut din nou dreptate: s-a anulat!!!

Prieteni, pentru linistea voastra sufleteasca, mergeti la vot: oricum starea de fapt nu se va schimba!

Gradina zoologica

In anul de gratie 2009, la doua decenii dupa Revolutia din Decembrie (da, eu o scriu cu majuscule fiindca sunt unul care a trait-o si care a crezut in ea!), ne gasim intr-o Romanie plina de vorbe, de foame si de datorii. Si, mai ales, goala de perspective.
Am platit greu privilegiul de a vorbi liber, unii cu pretul vietii, majoritatea cu umilinta traiului de zi cu zi in speranta iluzoriului „mai bine” care va sa vie. In incapatanarea noastra de a ne minti ca ieri a fost mai rau, n-am observat ca, usor, usor, hidra careia pretindeam a-i fi taiat capul a renascut si ne-a covarsit.
In fata tavalugului dezlantuit s-au prefacut a ceda, insa nu era decat o miscare strategica dintr-un joc ale carui reguli noi nu le cunosteam. Ne-au dat dreptul de a striga dar in subsolul contractului, cu litere minuscule, scria ca nimeni nu ne va da atentie…

Ne regasim urland azi, in anul de gratie 2009, inconjurati de un inexpugnabil zid de nesimtire.In afara sa, oameni normali se opresc o clipa a se amuza de vaicarelile noastre, apoi isi vad de viata de zi cu zi: Iliescu isi publica articolul „Douazeci de ani de postcomunism”, Geoana, principal artizan al mai-mult-ca-pagubosului contract Bechtel, candideaza la presedentie, Nastase, in linistea mostenirii de la matusa’ si a vilei de la Cornu, lanseaza pe net actiunea „Sa inventariem minciunile lui Basescu”…
Presedintele ales se opreste mai mult, cateva minute-n sir, ne priveste si rade. Cu gura pana la urechi.

De ce vom avea anticipate anul viitor

In aceasta seara presedintele va avea consultari cu grupurile parlamentare in vederea nominalizarii unui nou premier, dupa refuzul net al Parlamentului de a acorda increderea cabinetului Croitoru.
Indiferent de rezultatul acestor discutii, Basescu nu va da inapoi, fiind foarte putin probabil sa-l desemneze pe Klaus Johannis, premierul dorit de coalitia ad hoc PSD+PNL+UDMR majoritara. Dimpotriva, din cate spunea astazi, are in vedere un personaj din anturajul PDL.
Daca se va intampla asta, Intaiul Timonier al Tarii ar face o miscare extrem de interesanta, amenintand cu sahul Parlamentul: validarea in plen a unui premier PDL ar constitui un succes remarcabil al presedintelui dand in acelasi timp masura reala a preocuparii primordiale a parlamentarilor pentru a-si mentine scaunele sub fund. Asta ca sa nu mai vorbim de efectul asupra sondajelor de opinie…!
In eventualitatea in care majoritatea nu va face pasul inapoi, refuzand din nou validarea prim ministrului propus de la Cotroceni, se creaza premisa dizolvarii celor doua camere imediat dupa cel de-al doilea tur de scrutin la prezidentiale.

Si intr-un caz, si in celalalt, eu cred ca in primavara vom fi chemati din nou la urne. Iata de ce:
In varianta acceptarii de catre Parlament a unui premier portocaliu, Traian Basescu va castiga alegerile net, folosind acest atu pentru a deveni „locomotiva” PDL la anticipate.(De fapt, chiar in momentul depunerii candidaturii sale la BEC, a afirmat ca pentru a-si putea pune in opera programul are nevoie de un nou guvern, cu sustinere parlamentara si care sa impartaseasca aceeasi viziune.)
In caz contrar, presedintele trebuie sa-si ia toate masurile de precautie in eventualitatea pierderii scaunului de la Palatul Cotroceni. Nu cred sa fie suficiente „garantiile” oferite de dosarele adversarilor politici care – sunt sigur! – sunt puse deoparte pentru zile negre, cea mai solida fiind o imunitate parlamentara pe care, chiar cu riscul masacrarii PDL, o va obtine la anticipate.
Sa votati bine!

Tehnica asteptarii

Basescu este in carti! Si, daca rezultatele sondajelor (cele reale, nu „facaturile” aruncate pe piata!) vor continua sa-l dea favorit si in urmatoarea perioada, lupta cea mare se va da intre actualii „amici” Antonescu si Geoana, la bataie fiind accederea in turul doi.Deocamdata cei doi si-au concentrat fortele pentru a eroda procentajul marinarului insa, daca aceasta nu va da rezultate semnificative, inevitabil vor trebui scoase toate dosarele…de fapt Crin intrevede deja aceasta posibilitate, asa ca a inceput timid sa-l faulteze pe Mirciulica.

Evident, la ceea ce duce fiecare dintre ei in spate – unul, interesele unei intregi gasti de baroni locali pusi pe jaf, iar celalalt, floarea multimiliardarilor in cardasie cu multinationale in goana de profit – un conflict deschis intre cei doi ar putea insemna o sinucidere, mai ales ca niciunul dintre ei nu a reusit sa convinga pana acum.
Este ceea ce asteapta si presedintele portocaliu, care face miscari minore, sacrificand cate-un pion, in speranta loviturii decisive care sa-i asigure in ultimul tur un adversar confortabil.
In urmatorul post va voi spune de ce vom avea anticipate anul viitor1

Smecherie cu ghivent: Basescu vrea referendum

A spus-o clar si raspicat, chiar daca – intre noi fie vorba! – rezultatul favorabil al unui eventual referendum nu ar putea modifica, pe moment, structura bicamerala a Parlamentului Romaniei.

Consultarea populara, in cazul de fata, se vrea mai mult un as in maneca prezidentiabilului, mizandu-se pe faptul ca dusmanul principal al romanului de este, in primul rand, clica de mari corupti aflati astazi in forul legislativ al tarii. Prin promovarea acesteia, presedintele in exercitiu urmareste mai ales polarizarea intentiilor de vot in favoarea sa, pentru realizarea acestui deziderat fiind dispus sa sacrifice, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, chiar pionii PDL-isti care vor fi supusi, la randul lor, unei adevarate „epurari” in cazul modificarii Constitutiei in acest sens.

Pe de alta parte, chiar fiind lipsit de o utilitate imediata, rezultatul acestui referendum ar putea da o masura a (non)credibilitatii clasei politice actuale, lucru temut de PSD si PNL, formatiuni care colcaie de grupuri de interese si coruptie, si asta nu de azi, de maine! In plus, un vot popular favorabil diminuarii numarului de parlamentari ar pune, in viitor, o enorma presiune asupra forului legislativ, care, pana la urma, va trebui sa tina cont de aceasta si sa ia o masura impotriva intereselor majoritatii membrilor sai.

Drept incheiere, desi nu are legatura cu topicul (sau are?!), reproduc afirmatiile de astazi ale presedintelui Basescu, de la BEC, cuvinte printre ale caror randuri eu inteleg ca vom avea anticipate:”Este un program pentru care am nevoie de suport popular, un program care încearcă să recupereze ceea ce nu am reuşit în primul mandat, un program în care am nevoie să pot colabora cu un Guvern, dar nu cu orice tip de Guvern, ci un Guvern care se dedică interesului naţional şi intereselor celor 22 de milioane de români”

Voi ce ziceti?