( ORA ROMÂNIEI nr.22/ 16 iunie 2011)
Ultimele date relevate de către instituţiile abilitate din ţară denotă o scădere drastică a populaţiei, unul dintre motive fiind emigraţia. Cifrele vorbesc de peste 3 milioane de români rezidenţi în afara ţării, respectiv aproape 7% din totalul populaţiei, trendul fiind crescător. Practic vorbind, numerele ar da „dreptul” diasporei de a fi reprezentată în Parlamentul României de peste 20 de senatori şi 40 de deputaţi, faţă de cei 2 senatori, respectiv 4 deputaţi actuali.
Iată câteva premise: 1. Românii care au ales să-şi încerece norocul în străinătate au făcut-o, în general, în ideea de a minci câţiva ani pentru a se reîntoarce apoi. Din păcate – sau din fericire? – planurile iniţiale s-au schimbat între timp, majoritatea sedimentându-se între timp pe teritoriul ţării gazdă, începând să înveţe şi să se acomodeze în viaţa de zi de zi cu noile aspecte ale democraţiei întâlnite aici, să simtă din ce în ce mai acut diferenţele nete dintre sistemele democratice occidentale şi tentativa de „democraţie originală” lăsată în urmă.
2. Odată cu valul masiv de forţă de muncă brută, destinată în principal agriculturii şi construcţiilor, o componentă esenţială a emigraţiei româneşri din ultimii douăzeci de ani o reprezintă intelectualitatea, oamenii de ştiinţă, specialişti din cele mai diverse domenii, poporul diasporean fiind din acest punct de vedere nu doar o masă amorfă ci chiar o microsocietate cu toate atribuţiile ei.
3. Actualii parlamentari ai diasporei, puţini şi nereprezentativi (în sensul că niciunul dintre ei nu face parte efectiv dintre cei plecaţi), au reuşit până acum, în cel mai bun caz, să propună câteva legi controversate şi în nici un caz foarte favorabile cetăţenilor pe care îi reprezintă.
Stau şi mă întreb, în acest caz, dacă nu cumva ar fi timpul ca emigraţia, pe lângă cei trei miliarde de euro cu care contribuie anual la susţinerea PIBului ţării, nu ar trebui să genereze chiar şi o forţă politică destinată importării în România a tuturor lucrurilor pozitive pe care le-am deprins aici, pe alte tărâmuri. S-ar putea ca unii Ciutaci să-l poreclească „Partidul Căpşunarilor”, celor aflaţi în băncile Parlamentului actual şi lacheilor lor nefiindu-le deloc comodă o astfel de variantă, însă această variantă este, din punctul meu de vedere, demnă de a fi luată în consideraţie.
Comentarii recente