Epidemie la nivel national: A/H1N1 – radacina Dambovita

La rusi e mai simplu: Putin da un ordin (sau…in fine…Medvedev!) si cantaretul sau favorit devine deputat al Dumei de Stat.
La noi, e un pic mai complicat (mama ma-sii de democratie!!!): nu-l poti pune pe Prigoana Jr. din prima-n Parlament ca tre’ sa se si aleaga, si, cum nu au pus botu’ nici o treime dintre alegatori, faci un artificiu de calcul. Ca sa recompensezi intr-un fel votu’ diasporei, ii dai lu’ Branza un contract de 3 milioane de euroi, sa scape el Metrorex-ul de sobolani ca-i cunoaste mai bine!

Pai, dom’ Presedinte ales (de noi), pe juma’ din banu’ asta va aduceam o armata-ntreaga de matze sterilizate, “made in Italy”, si rezolvam un pic si criza economica: bietele animale aveau casa si masa asigurate iar “conationalii” se lasau de ciordit portofele si-si deschideau firma in regula, pe baza de motive de ecologie…sa moara mama!

Cand pierzi trei puncte la scorul de 0 – 0

Anul trecut a fost cel mai slab, din punct de vedere electoral, dintre cei 20 de dupa Revolutie.Un fel de meci la sfarsitul caruia regreti ca ai dat banu’ pe biletul de intrare, singurele faze notabile fiind datu’ la gioale si neputinta arbitrului…Fotbalul este, insa, o indeletnicire mult mai democratica: la sfarsitul partidei fanii pot contesta antrenorul, alegerile sale tactice, lipsa de randament a jucatorilor sau chiar conducerea clubului iar in urma acestor contestatii, tinand cont de faptul ca fluxul de lichiditati, in mare masura, provine de la suporteri, intervin adeseori schimbari.

In politica nu a fost asa. Noi insine, fani devotati, chibiti sau simpli spectatori ne-am amagit cu iluzoria implicare in joc determinand jalnica finala in care doi tipi s-au cotonogit pe rupte si atat. Niciunul dintre ei nu a venit cu solutii, alternative sau perspective, nici macar cu de acum obisnuitele promisiuni care sunt date uitarii imediat dupa…nimic! Totul s-a bazat pe demonizarea adversarului, sfarsind ca in final voturile sa fie acordate conform unei scale de valori strambe: s-a ales Geoana pentru a fi impotriva lui Basescu si viceversa, niciunul dintre cei doi neintrunind conditia minima pentru a fi votat el insusi si programul sau.
La sfarsitul partidei, cu toate biletele vandute, cu invingatori si invinsi binemersi – caci pentru ei criza economica nu a venit inca! – nu ne mai ramane decat a ne duce dezamagiti la casele noastre, fara promisiuni si fara posibilitatea de a contesta ceva: cum am putea cere sa fim inlocuiti noi insine?!

S-a facut dreptate!

In sfarsit, dupa nenumarate dispute, dupa ce o intreaga haita de Ciutaci au blestemat-o si au facut-o cu ou si cu otet, diaspora romaneasca are parte de o binemeritata clarificare, toate zvonurile ce o dadeau partasa la realegerea Marinarului in fruntea tarii dovedindu-se rauvoitoare si nefondate.

Nesperatul ajutor vine, in mod ciudat, de la insasi sotia perdantului in cursa prezidentiala, care declara la Antena 3 ca adevarata cauza a esecului lui Mircea Geoana este un misterios “atac energetic” desfasurat in timpul confruntarii live de la Timisoara, fapt prezentat, de altfel, si de catre seful de campanie Hrebenciuc, ba chiar de catre exviitorul presedinte in persoana!
Dupa ce imaginea in strainatate ne-a fost in mod iremediabil terfelita de tigani, ciorditori si fetele de la strada, iata ca macar acasa lucrurile s-au limpezit….inca ma trec sudorile gandindu-ma, in lumina acestor declaratii, cate oale s-ar fi spart in capu’ nostru acum daca am fi avut proasta inspiratie ca pe 13 decembrie sa fi votat invers!

Punct. Si de la capat.

2009 a fost un an stramb, pipernicit si bolnavicios. Am avut criza economica din belsug, europarlamentare, gripa porcina, alegeri prezidentiale, promisiuni, guvern cazut, lipsa de bani, concedieri si, parca, sarbatori mai triste si colinde mai putine. Moguli, afise, scumpiri, EBA si Becali la Bruxelles, coalitii, referendum, sperante si griji. Mai ales griji si nevoi.
Numai alesii nostri s-au mai ingrasat putin dar nici lor nu le-a mers totul ca pe roate: cu economia in recesiune a scazut spaga si comisionul iar restul de agoniseala s-a dus in campania electorala si in shoppingul de sfarsit de an la Paris. Da’ macar ei trag speranta sa recupereze!
Nici americanii n-au dus-o mai bine. E drept, si-au ales un presedinte de culoare, insa in esenta culoarea rahatului in care sunt nu s-a schimbat. Nu stiu gustul!
Au mai disparut cateva mii de specii, ghetarii de la Pol s-au subtiat inca un pic si cosurile fabricilor chinezesti au poluat mai mult.
Eu mi-am facut blog si m-am apucat sa scriu.

Da’ noi sa fim sanatosi! Si sa avem puterea de a pune punct si de a lua-o de la capat!

Schimbare

Este frumoasa si bogata limba romana iar faptul de a inota purtat de curentul sensurilor mi-a dat intotdeauna o senzatie aparte, de nefireasca fericire. Si sunt multe cuvintele care, in devenirea lor, capata semnificatii si culori nemaivazute ca niste stranii si exotice fapturi submarine supuse legilor necunoscute ale adancurilor.

De douazeci de ani incoace, termenul “schimbare” pare a fi suferit o naturala, deloc ciudata mutatie genetica, parca inadins spre a confirma legile evolutionismului. Daca pe vremea lui Ceasca “a schimba” se rezuma la o banala pereche de ciorapi, din ce in ce mai des, in zilelel noastre, il utilizam spre a defini o transformare mult mai ampla si complicata, a vietii si sperantelor noastre de viitor. Definim acum schimbarea mai mult ca pe o inlocuire, ca pe o alta alternativa la ceea ce exista deja si poate fi imbunatatit, sfera politicului fiind subiectul principal al noului sens.

La un anumit nivel insa, dinamica intelesului ne depaseste putin, din acest punct de vedere fiind noi, poate, un pic prea conservatori: ne dorim o schimbare a ceva sau a cuiva determinant, uitand ca metamorfoza noi insine am decis-o si ca tine in primul rand de noi a da continuitate acestui proces. De aceea cred ca, pentru a schimba cu adevarat, trebuie sa ne schimbam noi insine, sa invatam – nu sa cersim! – ca a cere mai mult este singura modalitate de a schimba.

Pentru anul care va sa vie va urez, voua tuturor si mie insumi, sa ne schimbam si sa schimbam in bine. Sarbatori fericite si “La multi ani!”

Motul de la basca

Au trecut si alegerile astea…cu opinteli, cozi pe la sectiile de votare, contestatii si renumarari de voturi nule(!). Da’ au trecut si, de-o fi bine sau rau, toata povestea incepe usor, usor sa se stinga si fiecare sa plece pe la treburile sale urandu-si sanatate sa mai apuce sa voteze de cateva ori macar. Cei ce l-au vrut pe Base multumiti ca le-a iesit omu’, ceilalti resemnati cu faptul ca mandatul nu tine-o viata. Altii, simpli spectatori refuzand sa aleaga intre rau si mai rau, s-au multumit sa priveasca tabela de marcaj cu mainile-n buzunare, bucurosi poate ca n-au pus suflet intr-o cauza straina.
Arena multicolora si zgomotoasa se stinge incet, incet, lasand in urma jumatati de afise, fluturasi mototoliti si coji de seminte. Si cate-un contestatar pribeag, ranit in amorul propriu – nu de esecul politicianului, ci de faptul de a nu fi avut dreptate el insusi!…

Cand acest ultim rebel nemultumit este ziarist, se numeste Ciutacu si are si un blog de “vorbe grele”, imposibil ca maturatorii, ce tocmai au inceput a curata pavajul, plus doi-trei trecatori tarzii, sa nu-i acorde credit cateva ultime minute ascultandu-l varsandu-si naduful pe cei care au inclinat decisiv balanta: diaspora romaneasca. Sunt “prosti ori snobi”, spune Ciutacul, un fior cald si placut trecand printre putinii ascultatori care s-au si vazut pusi de partea cealalta, in tagma desteptilor… Dar senzatia e trecatoare si, desi ar mai avea venin de scos oratorul, gasca se sparge pe masura ce fiecare intelege ca antenistul se lupta cu propriile-i himere.

“Acu’ o sa mai zica vreo doua s-apoi a mere si el la culcare” se scurge gandul molcom, de ardelean, al unui privitor de pe cealalta parte de strada, in timp ce-si potriveste, cu o miscare aproape tandra, motul de la basca.

Lebedele, strutii si…Gigeii

De fapt voiam sa va spun ca lebedele nu mai sunt la moda: ieri noapte, aflati la datorie, membrii unei patrule de carabinieri au avut stupoarea de a constata ca, spre orele 02.30, un cetatean isi plimba la lesa strutul…de fapt era vorba despre un al nostru conational rom care “sutise” pasarea dintr-o ferma din apropiere (Torino Cronaca). Intamplarea mi-a parut haioasa insa, la o privire mai atenta, mi-am dat seama ca ignoranta si prostia nu se manifesta doar la acest nivel, unde, pana la urma, sunt intr-o oarecare masura scuzabile.
De aceea va voi vorbi in seara asta despre prostia la nivel mai inalt, izvorata dintr-o neinfranata nevoie de a “fi in trend”, de a fi “cool” si in linie cu moda.
Nu cunosc exact termenul cu care psihologii ar cataloga tendinta individului de a se ralia la idei si sloganuri straine doar pentru a parea “destept”, “diferit”. Stiu doar ca, din popor, tipii care isi contesta radacini, neam si prieteni, de genul acestuia, sunt numiti Pacala. Ei se impotrivesc la orice doar in numele sfantului lor “drept” de a se face vazuti. Si aplaudati, daca se poate.
De aceea spun: la douazeci de ani de la Revolutie, sunt la moda strutii si Gigeii.

Scrisoare deschisa presedintelui Romaniei

Domnule Presedinte,

Diaspora romaneasca, intr-o proportie covarsitoare, a hotarat sa va acorde inca o data increderea sa. Votul nostru a fost, de fapt, picatura care a decis inclinarea balantei spre Traian Basescu, implinirile si nerealizarile urmatorilor cinci ani urmand sa atarne nu numai pe umerii dumneavoastra ci, in egala masura, si pe ai nostri.
Avand in vedere toate acestea, imi fac datoria de a va face cunoscute in mod public principalele doleante si propuneri ale romanilor din afara granitelor, nutrind speranta ca dumneavoastra, in calitate de Presedinte al Romaniei, ne veti sprijini in rezolvarea lor.
1.O lege absurda, in vigoare in Romania, face ca trupurile neinsufletite ale romanilor decedati in strainatate, ale caror familii nu au disponibilitatile financiare necesare repatrierii, sa zaca luni in sir in congelatoarele spitalelor din intreaga lume. Dorim ca statul roman sa gaseasca o formula prin care sa sprijine rudele defunctilor in asa fel incat acestia sa poata fi inhumati in patrie.
2.Dorim ca, in parteneriat cu asociatiile romanesti din diaspora, statul roman sa infiinteze, tuteleze si sa finanteze Scoli Romanesti facultative destinate copiilor romani aflati in afara hotarelor, avand ca menire studierea limbii romane, a istoriei nationale si a culturii romane.
3.Va aducem la cunostinta faptul ca, datorita lipsei de personal si fonduri, dar adeseori si proastei gestiuni, serviciile oferite de catre Consulatele Romaniei, in majoritatea cazurilor, lasa de dorit, din acest punct de vedere situindu-se mult sub nivelurile europene. Speram intr-o initiativa de reorganizare a acestora, punandu-se accent pe diversificarea si modernizarea serviciilor oferite in conformitate cu necesitatile noastre, pe scaderea tarifelor consulare (care, in raport cu media europeana, sunt destul de ridicate) si pe recrutarea personalului auxiliar din randurile romanilor domiciliati pe raza de competenta a fiecarei reprezentante diplomatice.
4.Pentru a veni in intampinarea concetatenilor nostri care doresc sa revina in tara, va propunem initierea unei legi care sa stabileasca scutirea pe o perioada de doi ani de taxe si impozite a cetatenilor romani care au fost rezidenti in strainatate si doresc, la intoarcerea acasa, sa-si deschida o afacere, acest lucru fiind valabil si in cazul firmelor mixte cu capital romanesc de minim 50%. De asemenea, dorim o interventie a statului pentru a facilita accesul la credit acestor intreprinzatori.
5.Sponsorisarea, in proportie de 50%, pentru primul an de aparitie, a jurnalelor, programelor TV si radio in limba romana initiate de intreprinzatori romani sau asociatii ale romanilor si care au ca tinta informarea si promovarea comunitatii romanesti.
6.Infiintarea, pe langa Presedentia Romaniei, a unui Birou de Dialog cu Diaspora, avand rolul de a va facilita dialogul cu romanii din lume, membrii acestui Birou urmand a fi delegati de catre comunitatile pe care le reprezinta si fiind independenti din punct de vedere politic.
7.Comunitatile romanesti de peste hotare sunt puternic ancorate in realitatea din tarile respective: ne oferim disponibilitatea de a participa la orice actiune care are ca scop promovarea Romaniei si, din acest punct de vedere, dorim o reala colaborare cu autoritatile care au aceste competente, nu doar la nivel declarativ.
8.Dorim sa cereti viitorului ministru al culturii elaborarea unui proiect care sa vizeze sustinerea necesitatilor culturale ale comunitatilor de romani prin organizarea de concerte, spectacole, expozitii si, nu in ultimul rand, prin infiintarea de biblioteci romanesti.

Domnule Presedinte, acestea sunt doar cateva dintre principalele probleme si propuneri ale diasporei. O interventie a dumneavoastra in favoarea solutionarii lor, prin prerogativele de mediator pe care vi le confera functia, precum si o reactie oficiala imediata la aceasta scrisoare ar putea fi semnalul ca lucrurile au intrat pe un fagas normal, ca romanii nu au gresit reacordandu-va increderea lor, ca sunteti intr-adevar un presedinte al tuturor romanilor.

Cu stima,
Eugen Vilcu
roman din Italia

Banu-i ochiu’ dracului

Duminica trecuta, ca de obicei, lume multa si inghesuiala in curtea bisericii Sfanta Paraschiva din Torino. Unii cu treaba intr-ale credintei, altii cu afaceri: seminte, CD-uri, ziare. Si pliante de promovare, toate frumos tiparite si colorate, imbiind trecatorul la servicii de traducere si avocatura, transfer de bani, transport de marfuri si persoane…ce mai, ca-n targ!
Mai retrasi, doua fete si un baiat, imparteau si ei niste biletele: scrise de mana, oferind la preturi mici coafura si pedichiura la domiciliu. Una dintre fete, tocmai sosita din Romania si necunoscand limba italiana, s-a gandit sa-si faca putina publicitate spre a castiga un banut. Dupa cateva minute, a aparut si preoteasa: “Nu puteti da volantine in curtea bisericii…pentru asta trebuie platit, toti ceilalti au platit”. S-au resemnat cei trei si au plecat.
Eu nu am nici o informatie cum ca preoteasa – sau, ma rog, biserica! – ar avea “autoritatea” sa vanda dreptul de distribuire a materialului publicitar…da’ mai stii!? Oricum, este vorba despre aceeasi preoteasa careia, acum vreo patru ani, i se dusese buhu’ ca vinde locuri de munca “badantelor” romance!
Amin!

Praf in ochi

Dreptul la vot al romanului, pe aceeasi paralela 45 dar undeva mai la vest, este reglementat nu doar de Constitutie ci si de proasta organizare. Pe 22 noiembrie, la Torino, dupa trei sau patru ore de asteptare in frig, mai multor sute (unii vorbesc chiar de o mie!) de concetateni de-ai nostri le-a fost pur si simplu trantita usa-n nas, aceasta fiind unica solutie gasita de catre BEC, organizatorul acestui scrutin.

Oricine ar fi avut curiozitatea sa caute pe net, ar fi putut cu usurinta afla ca in provincia Torino sunt rezidenti peste 60.000 de romani. Cu toate astea, a fost pusa la dipozitie o singura sectie de votare, 8.400 de buletine de vot si 5(cinci) stampile, asta in conditiile in care era vorba nu numai de alegeri prezidentiale dar si de referendum. Si ca sa nu lipseasca cireasa de pe tort, consulul general Buje a dat bir cu fugitii la o alta sectie de vot de la Genova, lasand totul pe mana unui subaltern.
Ceea ce, in absurdul situatiei create, mi-a incalzit totusi inima, a fost faptul ca spre seara, cand pentru majoritatea celor aflati la coada devenise deja clar ca nu vor mai apuca sa voteze, acestia si-au unit glasurile cantand “Desteapta-te romane”…a fost ceva cu adevarat magic.
Constatarea amara este ca doi parlamentari care pretind sa ne reprezinte ne-au promis la un moment dat suplimentarea numarului sectiilor de votare din strainatate. Parea ca s-ar fi tinut de cuvant, dar era doar praf in ochi!